Endotermia regională, conservarea căldurii metabolice prin schimbătoare de căldură vasculare în contracurent pentru a ridica temperatura mușchilor locomotori cu contracții lente, a ochilor și a creierului sau a viscerelor, a evoluat în mod independent în rândul mai multor linii de pești, inclusiv a rechinilor lamnizi, a peștilor de mare și a tonului. Toate sunt specii pelagice mari, active și pelagice, cu un consum mare de energie, care efectuează migrații pe distanțe lungi și se deplasează pe verticală în coloana de apă, întâlnind astfel o gamă largă de temperaturi ale apei. După rezumarea apariției endotermiei la pești, se analizează dovezile celor două avantaje presupuse ale endotermiei la pești, respectiv extinderea nișei termice și îmbunătățirea performanțelor de înot aerob, folosind comparații filogenetice între peștii endotermi și rudele lor ectoterme. Extinderea nișei termice este susținută prin cartografierea caracterelor endotermice pe filogenii și prin combinarea informațiilor despre nișa termică a speciilor existente, a înregistrărilor fosile și a condițiilor paleoceanografice din perioada în care peștii endotermi au radiat. Cu toate acestea, este dificil de demonstrat că endotermia a fost necesară pentru extinderea nișei, iar pentru scufundarea repetată sub termoclinal sunt necesare alte adaptări decât endotermia. Deși evoluția convergentă a capacității de a ridica temperaturile mușchilor locomotori cu contracție lentă și oxidativă sugerează un avantaj selectiv pentru această trăsătură, comparațiile dintre ton și speciile surori ectoterme (macrou și bonitos) nu oferă un sprijin direct pentru ipoteza conform căreia endotermia duce la creșterea vitezei de înot aerob, a puterii mușchilor cu contracție lentă și oxidativă sau a eficienței energetice. Endotermia este asociată cu rate metabolice standard mai mari, care pot rezulta din capacitățile aerobice ridicate necesare acestor pești de înaltă performanță pentru a desfășura mai multe activități aerobice simultan. O rată metabolică standard ridicată indică faptul că beneficiile endotermiei pot fi compensate de costuri energetice semnificative.