Obiectiv: Determinarea relației dintre situsurile entesofitelor calcaneale plantare și structurile fasciale și ale țesuturilor moi înconjurătoare, folosind radiografia de rutină, imagistica prin rezonanță magnetică și datele derivate din specimene cadaverice și paleopatologice.
Design și pacienți: Doi observatori au analizat studiile imagistice prin RM a 40 de glezne la 38 de pacienți (35 bărbați, 3 femei; vârsta medie 48,3 ani) cu entesofite calcaneale plantare care au fost selectate din toate examinările RM ale gleznei efectuate în ultimul an. Datele derivate din aceste examinări RM au fost următoarele: dimensiunea entesofitului; localizarea acestuia în raport cu fascia plantară (PF) și mușchii flexori; grosimea și semnalul PF. Radiografiile corespunzătoare ale gleznelor au fost evaluate la un moment diferit de către aceiași observatori în ceea ce privește prezența sau absența entesofitelor plantare și, atunci când erau prezente, măsurile acestora. Un al treilea observator a analizat toate observațiile discordante ale imagisticii RM și ale examinărilor radiografice. Doi observatori au analizat 22 de specimene calcaneale cu entesofite plantare de la un muzeu de antropologie pentru a determina orientarea fiecărui entesofit plantar. Imagistica prin rezonanță magnetică a unui picior cadaveric cu un entesofit plantar cu secționare sagitală ulterioară a fost efectuată pentru a oferi o înțelegere anatomică suplimentară.
Rezultate: În ceea ce privește imagistica RM, dimensiunea medie a entesofitelor plantare a fost de 4,41 mm (SD 2,4). Douăzeci (50%) de entesofite au fost localizate deasupra PF, 16 (40%) între fascia și mușchii abductor digiti minimi, flexor digitorum brevis și abductor hallucis, și doar unul (3%) a fost localizat în interiorul PF. În trei (8%) cazuri, localizarea nu a fost determinată. Dimensiunea entesofitelor observate cu ajutorul imagisticii prin RM și a radiografiilor a fost puternic corelată (P<0,01). Acordul interobservator pentru toate măsurătorile a fost bun (Pearson >0,8, kappa >0,9). Unsprezece din cele 22 de specimene osoase aveau esofitele plantare orientate în direcția abductorului digiti minimi și 11 orientate în direcția flexorului digitorum brevis și PF. Secțiunile cadaverice au evidențiat diferite tipuri de entesofite.
Concluzii: Entezofitele calcaneale plantare apar în cinci locații diferite: la locurile de inserție ale mușchilor abductor digiti minimi și flexor digitorum brevis; între PF și acești mușchi; și, mai puțin frecvent, în interiorul PF și la locul de inserție al ligamentului plantar scurt.