Eligibilitate: Determinarea dacă un copil este eligibil pentru servicii de educație specială

Când se determină eligibilitatea unui copil pentru educație specială și servicii conexe?

În majoritatea statelor, eligibilitatea unui copil pentru educație specială și servicii conexe este luată în considerare atunci când un copil a ajuns la nivelul 3 al RTI (Response to Intervention). Atunci când un copil s-a aflat în Nivelul 2 pentru o perioadă de timp prestabilită și se face o evaluare, atunci se convoacă o ședință pentru a determina eligibilitatea pentru servicii de educație specială. Cine ia decizia dacă un copil este eligibil pentru educație specială și servicii conexe?

Părintele copilului și o echipă de profesioniști calificați trebuie să stabilească dacă copilul este un copil cu dizabilități și dacă are nevoie de educație specială și servicii conexe.

(Determinarea faptului dacă un copil suspectat de a avea o tulburare specifică de învățare este un copil cu dizabilități, trebuie să fie făcută de către părinții copilului și o echipă de profesioniști calificați care trebuie să includă profesorul obișnuit al copilului; sau un profesor de clasă obișnuit calificat să predea unui copil de vârsta sa, dacă copilul nu are un profesor obișnuit; sau, pentru un copil de vârstă mai mică decât cea școlară, o persoană calificată de către SEA să predea unui copil de vârsta sa; și cel puțin o persoană calificată să efectueze examinări individuale de diagnosticare a copiilor, cum ar fi un psiholog școlar, un logoped sau un profesor de lectură remedială.)

Ce trebuie să ia în considerare echipa pentru a determina eligibilitatea?

În interpretarea datelor de evaluare în scopul de a determina dacă un copil este un copil cu dizabilități și are nevoie de educație specială, fiecare agenție publică trebuie să se bazeze pe informații dintr-o varietate de surse, inclusiv testele de aptitudini și de realizare (dar fără a se limita la aceste rezultate), contribuția părinților, recomandările profesorilor, condiția fizică, mediul social sau cultural și comportamentul adaptativ.

Există proceduri suplimentare pentru evaluarea copiilor și determinarea existenței unei tulburări specifice de învățare?

Da. IDEA include următoarele proceduri suplimentare pentru evaluarea și determinarea existenței unei dizabilități specifice de învățare:

1. 1. O echipă poate determina că un copil are o dizabilitate specifică de învățare dacă:
      • Copilul nu obține rezultate corespunzătoare vârstei și nivelului de abilități în unul sau mai multe dintre domeniile enumerate mai jos, dacă i se oferă experiențe de învățare adecvate vârstei și nivelului de abilități ale copilului; și
      • Copilul are o discrepanță severă între realizări și abilități intelectuale în unul sau mai multe dintre următoarele domenii: Exprimare orală; înțelegere auditivă; exprimare scrisă; abilități de bază de citire; înțelegere a lecturii; calcul matematic; raționament matematic, și/sau un portofoliu prezentat, și/sau rapoarte ale profesorului privind activitatea zilnică care arată că performanța academică nu se situează într-un interval acceptabil și că dizabilitatea de procesare a învățării poate fi văzută sau a fost declarată.
   2. Echipa poate să nu identifice un copil ca având o tulburare specifică de învățare dacă discrepanța severă între abilități și realizări este în principal rezultatul:
      • O deficiență vizuală, auditivă sau motorie;
      • Deficiențe intelectuale;
      • Dezordine emoțională; sau
      • Dezavantaj de mediu, cultural sau economic.
   3. Observație:
      • Cel puțin un membru al echipei, altul decât învățătorul obișnuit al copilului, trebuie să observe performanța academică a copilului în mediul obișnuit al clasei.
      • În cazul unui copil de vârstă mai mică decât cea școlară sau neșcolarizat, un membru al echipei trebuie să observe copilul într-un mediu adecvat pentru un copil de vârsta respectivă.
   4. Raport scris Pentru un copil suspectat de a avea o tulburare specifică de învățare, documentația privind determinarea de către echipă a eligibilității trebuie să includă o declarație care să precizeze:
      • Dacă copilul are o tulburare specifică de învățare.
      • Bazele pe care se bazează determinarea.
      • Comportamentul relevant observat în timpul observării copilului.
      • Relația dintre acest comportament și funcționarea academică a copilului.
      • Constatările medicale relevante din punct de vedere educațional, dacă există.
      • Dacă există o discrepanță severă între realizări și abilități care nu poate fi corectată fără educație specială și servicii conexe.
      • Determinarea echipei cu privire la efectele dezavantajului de mediu, cultural sau economic.

Care membru al echipei certifică în scris dacă raportul reflectă concluzia sa. În cazul în care acesta nu reflectă concluzia sa, membrul echipei trebuie să prezinte o declarație separată în care să prezinte concluziile sale.

Care sunt cele două componente care trebuie să fie prezente pentru ca un copil să fie eligibil pentru educație specială și servicii conexe?

Pentru ca un copil să fie declarat eligibil pentru educație specială și servicii conexe trebuie să se stabilească faptul că acel copil este un „copil cu dizabilități” și că are nevoie de educație specială și servicii conexe.

Cum definește legea un „copil cu dizabilități”?”

Expresia „un copil cu handicap” înseamnă:

1. 1. • Un copil evaluat conform IDEA ca având dizabilități intelectuale, o deficiență de auz, inclusiv surzenie, o deficiență de vorbire sau de limbaj, o deficiență vizuală, inclusiv orbire, tulburări emoționale grave (denumite în IDEA tulburări emoționale), o deficiență ortopedică, autism, leziuni cerebrale traumatice, o altă deficiență de sănătate, o dizabilitate specifică de învățare, surdocecitate sau dizabilități multiple și
      • Care, din acest motiv, are nevoie de educație specială și servicii conexe.

Există o desemnare necategorială a unui copil cu dizabilități în plus față de categoriile de mai sus?

La discreția statului și a agențiilor locale pentru educație, un „copil cu dizabilități”, cu vârsta cuprinsă între trei și nouă ani, poate include un copil care se confruntă cu întârzieri de dezvoltare, așa cum sunt definite de stat și măsurate prin instrumente și proceduri de diagnosticare adecvate, în unul sau mai multe dintre următoarele domenii: dezvoltare fizică, dezvoltare cognitivă, dezvoltare a comunicării, dezvoltare socială sau emoțională sau dezvoltare adaptivă și care, din acest motiv, are nevoie de educație specială și servicii conexe.

Ce prevede IDEA atunci când se stabilește eligibilitatea pentru educație specială și servicii conexe pe baza „întârzierii în dezvoltare”?”

Când se determină eligibilitatea pentru educație specială și servicii conexe pe baza „întârzierii în dezvoltare”, mai degrabă decât pe baza unei categorii specifice, IDEA necesită următoarele:

1. 1. • Dacă statul decide să permită eligibilitatea pe baza întârzierii în dezvoltare, districtele locale vor putea alege dacă doresc sau nu să urmeze acest lucru. Dacă statul nu adoptă categoria de întârziere în dezvoltare, districtele locale nu pot folosi această categorie pentru stabilirea eligibilității pentru educație specială și servicii conexe.
      • Statul nu poate cere districtelor locale să adopte și să folosească termenul „întârziere în dezvoltare” pentru niciunul dintre elevii săi.
      • Statele care adoptă categoria de întârziere în dezvoltare pot să o aplice copiilor cu vârste cuprinse între trei și nouă ani sau unui subansamblu al acestui interval de vârstă, de exemplu, cu vârste cuprinse între trei și cinci ani
      • Statele și districtele locale care aleg să utilizeze categoria de întârziere în dezvoltare pot utiliza, de asemenea, una sau mai multe dintre categoriile specifice.
      • Statele pot adopta o definiție comună a întârzierii în dezvoltare pentru programele sale în cadrul IDEA, părțile B și C.
      • Dacă un district local utilizează categoria întârzierii în dezvoltare, acesta trebuie să se conformeze definiției de stat a întârzierii în dezvoltare și intervalului de vârstă adoptat de stat.

Care sunt posibilele implicații pentru elevii cu dizabilități de învățare atunci când sunt identificați ca având o întârziere în dezvoltare?

Utilizarea unei categorii de „întârziere în dezvoltare” pentru a determina dacă un copil este eligibil pentru educație specială și servicii conexe ar putea face posibilă identificarea timpurie a unor copii înainte ca aceștia să cunoască eșecul școlar și să rămână în urma colegilor lor. Mulți copii cu dificultăți de învățare prezintă întârzieri în unul sau mai multe dintre domeniile specificate. Cu toate acestea, există o anumită îngrijorare cu privire la faptul că copiii cu dizabilități de învățare vor fi incluși în categoria „întârzieri de dezvoltare” fără a se identifica tulburarea sau tulburările de procesare specifice prezente și, astfel, nu vor fi oferite strategiile de intervenție specifice necesare. Părinții ar trebui să se asigure că:

1. 1. • Instrumentele și strategiile de evaluare utilizate colectează informații funcționale și de dezvoltare relevante.
      • Testele și alte materiale de evaluare utilizate le includ pe cele adaptate pentru a evalua domenii specifice de nevoi educaționale.
      • Instrumentele și strategiile de evaluare oferă informații relevante care ajută direct persoanele în determinarea nevoilor educaționale ale copilului.

Din moment ce statele și agențiile locale pentru educație nu sunt obligate să urmeze un anumit curs, ci pot face o alegere cu privire la utilizarea sau nu a „întârzierii în dezvoltare” pentru copiii cu vârste cuprinse între trei și nouă ani, părinții trebuie să determine criteriile de eligibilitate utilizate de către agențiile lor de stat și locale pentru educație. Pentru aceste informații, contactați administratorii de educație specială de la Departamentul de Stat pentru Educație sau de la districtul școlar local.

Există și alte desemnări necategoriale?

Câteva state au extins vârsta necategorială dincolo de intervalul de vârstă „întârziere în dezvoltare” (de la 3 la 9 ani) pentru a include elevii de la naștere până la vârsta de 21 de ani. Dacă statele folosesc o desemnare în locul dizabilităților categoriale, trebuie respectate anumite orientări. În timp ce statul stabilește criteriile de eligibilitate, echipa trebuie să ofere o evaluare cuprinzătoare a copilului care ar putea determina o dizabilitate, așa cum este definită de IDEA.