Economia tradițională cu caracteristicile, argumentele pro, contra și exemplele sale

O economie tradițională este un sistem care se bazează pe obiceiuri, istorie și credințe consacrate în timp. Tradiția ghidează deciziile economice, cum ar fi producția și distribuția. Societățile cu economii tradiționale depind de agricultură, pescuit, vânătoare, culegere sau o combinație a acestora. Ele folosesc trocul în loc de bani.

Majoritatea economiilor tradiționale funcționează pe piețele emergente și în țările în curs de dezvoltare. Ele se află adesea în Africa, Asia, America Latină și Orientul Mijlociu. De asemenea, puteți găsi buzunare de economii tradiționale împrăștiate chiar și în țările în curs de dezvoltare din întreaga lume.

Economiștii și antropologii cred că toate celelalte economii au început ca economii tradiționale. Astfel, ei se așteaptă ca economiile tradiționale rămase să evolueze, în timp, în economii de piață, de comandă sau mixte. O economie de piață este un sistem în care legile cererii și ofertei dirijează producția de bunuri și servicii. O economie dirijată este cea în care un guvern central ia toate deciziile economice. Fie guvernul, fie un colectiv deține pământul și mijloacele de producție. O economie mixtă combină caracteristicile celorlalte trei.

5 Caracteristici ale unei economii tradiționale

În primul rând, economiile tradiționale se concentrează în jurul unei familii sau al unui trib. Acestea folosesc tradițiile dobândite din experiențele bătrânilor pentru a ghida viața de zi cu zi și deciziile economice.

În al doilea rând, o economie tradițională există într-o societate de vânători-culegători și nomazi. Aceste societăți acoperă zone vaste pentru a găsi suficientă hrană pentru a se întreține. Ei urmăresc turmele de animale care îi întrețin, migrând odată cu anotimpurile. Acești vânători-culegători nomazi concurează cu alte grupuri pentru resursele naturale limitate. Nu este nevoie de prea mult comerț, deoarece toți consumă și produc aceleași lucruri.

În al treilea rând, majoritatea economiilor tradiționale produc doar ceea ce au nevoie. Rareori există surplus sau resturi. Acest lucru face inutil comerțul sau crearea de bani.

În al patrulea rând, atunci când economiile tradiționale fac comerț, ele se bazează pe troc. Acesta poate avea loc doar între grupuri care nu concurează. De exemplu, un trib care se bazează pe vânătoare face schimb de alimente cu un grup care se bazează pe pescuit. Deoarece ei doar schimbă carne pentru pește, nu este nevoie de o monedă greoaie.

În al cincilea rând, economiile tradiționale încep să evolueze odată ce încep să cultive și să se așeze. Este mai probabil să aibă un surplus, cum ar fi o recoltă abundentă, pe care o folosesc pentru comerț. Când se întâmplă acest lucru, grupurile creează o anumită formă de bani. Acest lucru facilitează comerțul pe distanțe mari.

Economii mixte tradiționale

Când economiile tradiționale interacționează cu economiile de piață sau de comandă, lucrurile se schimbă. Numerarul capătă un rol mai important. Acesta le permite celor din economia tradițională să cumpere echipamente mai bune. Asta face ca agricultura, vânătoarea sau pescuitul lor să fie mai profitabile. Când se întâmplă acest lucru, ei devin o economie mixtă tradițională.

Economiile tradiționale pot avea elemente de capitalism, socialism și comunism. Depinde de modul în care sunt configurate. Societățile agricole care permit proprietatea privată a terenurilor agricole încorporează capitalismul. Comunitățile nomade practică socialismul dacă distribuie producția celui care o merită cel mai bine. În socialism, asta se numește „fiecăruia după contribuția sa.”

Asta ar fi cazul dacă cel mai bun vânător, sau șeful, ar primi cea mai aleasă bucată de carne sau cele mai bune cereale. Dacă se hrănesc mai întâi copiii și bătrânii, se adoptă comunismul. Asta se numește „fiecare după nevoi.”

Există mai multe avantaje și dezavantaje ale unei economii tradiționale, așa cum sunt discutate mai jos.

Avantaje

Cuvintele și tradiția dictează distribuția resurselor. Ca urmare, există puține fricțiuni între membri. Fiecare își cunoaște contribuția la producție, fie că este vorba de fermier, vânător sau țesător.

Membrii înțeleg, de asemenea, ce este probabil să primească. Chiar dacă nu sunt mulțumiți, ei nu se răzvrătesc. Ei înțeleg că este ceea ce a ținut societatea împreună și a funcționat timp de generații.

Din moment ce economiile tradiționale sunt mici, ele nu sunt la fel de distructive pentru mediu ca economiile dezvoltate. Ele nu au capacitatea de a produce mult peste nevoile lor. Acest lucru le face mai durabile decât o economie bazată pe tehnologie.

Dezavantaje

Economiile tradiționale sunt expuse la schimbările naturii, în special la cele meteorologice. Din acest motiv, economiile tradiționale limitează creșterea populației. Atunci când recolta sau vânătoarea este slabă, oamenii mor de foame.

Ele sunt, de asemenea, vulnerabile la economiile de piață sau de comandă. Aceste societăți consumă adesea resursele naturale de care depind economiile tradiționale sau duc războaie. De exemplu, exploatarea petrolului rusesc în Siberia a deteriorat cursurile de apă și tundra. Acest lucru a redus pescuitul tradițional și păstoritul renilor pentru economiile tradiționale din acele zone.

Exemple

America a avut economii tradiționale înainte de imigrarea europenilor începând cu 1492. Economiile nomade ale nativilor americani aveau avantaje, cum ar fi un sistem imunitar mai puternic. Comunitățile mici i-au protejat de variolă și de alte boli importate, dar numai pentru o vreme. În cele din urmă, au cedat și ei în fața bolilor, precum și a braconajului, a războiului și a genocidului deliberat. Economia de piață le-a oferit noilor veniți arme avansate și mai multe resurse. Economiile tradiționale nu au putut concura.

Statele Unite aveau multe aspecte ale unei economii tradiționale înainte de Marea Depresiune. La începutul secolului XX, mai mult de jumătate dintre americani trăiau în comunități agricole. Agricultura angaja cel puțin 41% din forța de muncă. Dar aceștia au folosit tehnici agricole slabe pentru a satisface cererea mare după Primul Război Mondial. Acest lucru a dus la Dust Bowl, odată ce au lovit 10 ani de secetă.

Până în 1930, doar 21,5% din forța de muncă lucra în agricultură. Aceasta a generat doar 7,7% din produsul intern brut.

Înainte de Războiul Civil, sudul american a fost aproape în întregime o economie tradițională. Se baza pe agricultură. Se folosea de o rețea puternică de tradiții și cultură pentru a se ghida. Acestea au fost devastate de război.

Două cincimi din populația din Haiti se bazează pe agricultura de subzistență pentru a-și asigura existența. Dependența lor de lemn ca sursă principală de combustibil a golit pădurile de copaci. Acest lucru îi face vulnerabili la dezastrele naturale, cum ar fi cutremurul care a lovit Haiti în 2010.

Triburile indigene din Arctica, America de Nord și estul Rusiei au economii tradiționale. Ei se bazează pe pescuit și vânătoarea de caribu pentru existența lor. De exemplu, poporul Sami din Scandinavia gestionează turmele de reni. Relația unui membru al tribului cu gestionarea turmei definește rolul său economic. Aceasta include statutul său legal, cultura și politicile statului față de individ.