Dr. Martin Luther King Jr. este considerat figura formatoare a luptei moderne pentru drepturile civile, iar moștenirea sa este foarte prezentă în activitatea tuturor celor care îl urmează în cauza sa. Implicarea Dr. King în NAACP datează de la poziția sa în comitetul executiv al filialei NAACP din Montgomery în anii 1950, prin conducerea sa în diversele boicoturi, marșuri și mitinguri din anii 1960 și până la asasinarea sa în 1968. În 1957, NAACP i-a acordat Medalia Spingarn, cea mai prestigioasă distincție a sa. În 1964, a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile sale. Dr. King a împins America să își îndeplinească promisiunea de drepturi egale pentru toți. Îi onorăm viața și moștenirea prin faptul că ne angajăm din nou să îi menținem visul în viață.
„Am ajuns să văd din ce în ce mai mult că unul dintre cei mai decisivi pași pe care negrul îi poate face este acel mic pas spre cabina de vot. Acesta este un pas important. Trebuie să câștigăm buletinul de vot și, prin acest câștig, puterea politică.”
– Mitingul NAACP de Ziua Emancipării, 1 ianuarie 1957
Dr. King s-a născut în Atlanta, Georgia, în 1929. De mic nu a încetat niciodată să pună întrebări cu discernământ despre lumea din jurul său. Deși tatăl său era reverend, King a avut inițial multe îndoieli cu privire la religia creștină și abia după ani de școlarizare s-a convins că religia poate fi „satisfăcătoare atât din punct de vedere intelectual, cât și emoțional”. (Tikkun) King a absolvit cu cea mai bună notă a clasei sale la Morehouse College și a mers mai departe la Universitatea din Boston, unde a obținut doctoratul în teologie sistematică.
În iunie 1953, King s-a căsătorit cu Coretta Scott, o studentă la Conservatorul de Muzică New England din Boston. În anul următor, King, care își terminase acum educația religioasă, a călcat pe urmele tatălui său, devenind pastor pentru Biserica Baptistă Drexel Avenue din Montgomery, Alabama.
„Nu avem altă alternativă decât să protestăm. Timp de mulți ani am dat dovadă de o răbdare uimitoare… Dar am venit aici în această seară pentru a fi salvați de acea răbdare care ne face să avem răbdare cu orice altceva mai puțin libertate și dreptate.”
– Montgomery, Alabama, 5 decembrie 1955
Când King a ajuns în Montgomery a văzut un oraș care era foarte segregat. Una dintre legile „Jim Crow” prevedea ca primele patru rânduri din autobuzele publice să fie rezervate persoanelor albe, în timp ce călătorii „de culoare” trebuiau să stea în partea din spate a autobuzului. La 1 decembrie 1955, la abia un an de la sosirea lui King, secretara filialei din Montgomery a NAACP a refuzat să se mute de pe locul ei din fața autobuzului. Rosa Parks a fost arestată și trimisă la închisoare, dar actul ei de sfidare a inspirat mișcarea pentru drepturile civile în plină dezvoltare din Montgomery. Asociația de îmbunătățire din Montgomery a fost formată cu Comitetul Executiv al NAACP și cu ofițerii NAACP din Montgomery, care la acel moment fusese interzisă în stat. Asociația a condus un boicot al sistemului de autobuze, iar King, care era deja membru al comitetului executiv al NAACP, a fost ales ca lider al acesteia.
Boicotul a durat peste un an, timp în care King a fost amenințat, arestat și chiar i s-a bombardat casa. Cu toate acestea, până în decembrie 1956, MIA a obținut o victorie clară – Curtea Districtuală a Statelor Unite a decis, în cauza Browder vs. Gayle, că segregarea rasială în autobuze era neconstituțională.
„Sfârșitul violenței sau urmarea violenței este amărăciunea. Urmarea nonviolenței este reconcilierea și crearea unei comunități iubite. Un boicot nu este niciodată un scop în sine. Este doar un mijloc de a trezi un sentiment de rușine în interiorul opresorului, dar finalul este reconcilierea, finalul este răscumpărarea.”
– The Power of Nonviolence, 1957
Îmboldit de succesul său din Montgomery și de o ascensiune la nivel național, în 1957 King s-a alăturat altor activiști pentru drepturile civile pentru a fonda Southern Christian Leadership Conference. King a fost ales președinte. Inspirat de idealurile de nonviolență îmbrățișate de Mahatma Gandhi, el a promovat nesupunerea civilă ca fiind cea mai bună metodă de luptă pentru drepturile civile. SCLC a condus sit-in-uri și marșuri pentru diverse cauze locale, toate cu scopul de a pune capăt segregării și lipsirii de drepturi electorale a negrilor. Deși protestatarii au făcut tot posibilul să rămână pașnici, aceștia au fost ocazional întâmpinați cu violență din partea autorităților, iar King a fost arestat de mai multe ori. În tot acest timp, profilul lui King a continuat să crească.
„Nu pot să stau cu mâinile în sân în Atlanta și să nu fiu preocupat de ceea ce se întâmplă în Birmingham. Injustiția de oriunde este o amenințare la adresa justiției de pretutindeni. Suntem prinși într-o rețea ineluctabilă de reciprocitate, legați într-o singură haină a destinului. Ceea ce îl afectează pe unul în mod direct, îi afectează pe toți în mod indirect.”
– Scrisoare din închisoarea din Birmingham, 1963
King a fost arestat în timpul unui miting în Birmingham care urmărea să pună capăt segregării la ghișeele de prânz. În timp ce se afla în închisoare a scris „Scrisoare din închisoarea Birmingham”, în care și-a apărat opiniile privind justiția rasială și nonviolența. Aceasta a fost considerată „manifestul” mișcării pentru drepturile civile (nobelprize.org) și i-a inspirat și mai mult pe americanii de culoare să se alăture cauzei. În acest moment, King era unul dintre liderii naționali ai unei mișcări care creștea rapid în întreaga națiune, iar în 1963 King s-a alăturat altor lideri pentru a profita de acest moment cu un uriaș miting pentru drepturile civile.
„Într-un anumit sens, am venit în capitala națiunii noastre pentru a încasa un cec. Când arhitecții republicii noastre au scris cuvintele magnifice ale Constituției și ale Declarației de Independență, au semnat un bilet la ordin la care fiecare american urma să devină moștenitor. Această notă era o promisiune că tuturor oamenilor – da, atât negrilor, cât și albilor – le vor fi garantate drepturile inalienabile ale vieții, libertății și căutării fericirii… America le-a dat negrilor un cec fără acoperire, un cec care s-a întors cu mențiunea „fonduri insuficiente”.'”
– „I Have a Dream”, 28 august 1963
Marșul istoric de la Washington pentru locuri de muncă și libertate a fost un efort de colaborare al principalelor grupuri și simboluri ale drepturilor civile din acea vreme, inclusiv A. Phillip Randolph, renumitul lider sindical care a conceput inițial un astfel de marș, și Roy Wilkins, secretarul executiv al NAACP. Alimentat de un val de susținere populară în creștere rapidă și de indignare față de inegalitățile rasiale ale națiunii, mitingul a atras peste 260.000 de persoane din întreaga țară. Celebrul discurs al lui King, „Am un vis”, a fost transmis în direct de posturile de televiziune din întreaga țară. „I Have a Dream” este ținut minte ca fiind unul dintre cele mai mari, dacă nu cel mai mare discurs al secolului XX.
„Am un vis ca într-o zi această națiune să se ridice și să trăiască adevăratul sens al crezului său: „Considerăm că aceste adevăruri sunt evidente de la sine: că toți oamenii sunt creați egali.” Am un vis că într-o zi, pe dealurile roșii din Georgia, fiii foștilor sclavi și fiii foștilor proprietari de sclavi vor putea să se așeze împreună la o masă a fraternității.”
– „I Have a Dream”, 28 august 1963
Nu a durat mult până când visul lui King s-a împlinit. După un deceniu de lobby continuu pe lângă Congres și președinte, condus de NAACP, plus alte proteste pașnice pentru drepturile civile, președintele Lyndon Johnson a promulgat Legea drepturilor civile din 1964. Un an mai târziu, acesta a semnat Legea națională privind dreptul la vot din 1965. Împreună, aceste legi au scos în afara legii discriminarea împotriva negrilor și a femeilor, punând capăt în mod eficient segregării, și au încercat să pună capăt lipsei dreptului de vot, făcând ilegale practicile de vot discriminatorii. La zece ani după ce King s-a alăturat luptei pentru drepturile civile, campania pentru a asigura promulgarea Legii drepturilor civile din 1964 își atinsese scopul – de a se asigura că cetățenii de culoare vor avea puterea de a se reprezenta singuri în guvern.
„Ne-au spus că nu vom ajunge aici. Și au fost unii care au spus că vom ajunge aici doar peste cadavrele lor. Dar toată lumea știe astăzi că suntem aici și că stăm în fața forțelor de putere din statul Alabama spunând: „Nu vom lăsa pe nimeni să ne întoarcă din drum.””
– „Our God is Marching On!”, 25 martie 1965
Desigur, lupta nu s-a încheiat. În următorii câțiva ani, King a continuat să conducă marșuri și mitinguri în întreaga țară. În 1965, King a ajutat la organizarea a trei marșuri către capitoliul statului Alabama pentru a protesta împotriva încălcărilor continue ale dreptului la vot. Primul marș s-a încheiat cu violențe, deoarece poliția a folosit gaze lacrimogene și bâte împotriva protestatarilor pașnici. Fără să se lase descurajați de „Duminica sângeroasă”, activiștii au mai mărșăluit de două ori și au ajuns în cele din urmă la Capitoliu într-o validare emoționantă a drepturilor lor pe 25 martie.
„Am văzut pământul făgăduinței. S-ar putea să nu ajung acolo cu voi. Dar vreau să știți în această seară, că noi, ca popor, vom ajunge pe tărâmul făgăduinței. Și sunt fericit, în această seară. Nu sunt îngrijorat de nimic. Nu mă tem de niciun om. Ochii mei au văzut gloria venirii Domnului.”
– „I’ve Been to the Mountaintop”, 3 aprilie 1968
În această perioadă, King a primit Premiul Nobel pentru Pace și Medalia Libertăților Americane din partea Comitetului Evreiesc American. El și-a lărgit aria de interes și a început să vorbească împotriva Războiului din Vietnam și a nedreptății economice care afectau națiunea. King era îngrijorat de faptul că guvernul Statelor Unite cheltuia bani pentru un război risipitor, în timp ce aceștia ar fi trebuit să fie direcționați către programe de ajutorare a celor mai săraci cetățeni ai națiunii.
La începutul lunii aprilie 1968, King a vizitat Memphis, Tennessee, pentru a susține sindicatul local al lucrărilor publice sanitare de culoare. Pe 4 aprilie, King a fost împușcat mortal de James Earl Ray în hotelul său din Memphis. Președintele Johnson a decretat o zi de doliu național pe 7 aprilie. În 1983, Congresul a consolidat moștenirea lui King ca o icoană americană, declarând a treia zi de luni a lunii ianuarie a fiecărui an drept ziua lui Martin Luther King Jr. Day.
„Dacă îți dăruiești viața unei cauze în care crezi, și dacă aceasta este corectă și dreaptă, și dacă viața ta se sfârșește ca urmare a acestui lucru, atunci viața ta nu ar fi putut fi petrecută într-un mod mai răscumpărător. Cred că asta este ceea ce a făcut soțul meu.”
– Coretta Scott King, 9 aprilie 1968
Moștenirea Dr. King i-a inspirat pe activiștii pentru drepturile civile în ultimii patruzeci de ani și va continua să o facă atâta timp cât va exista nedreptate în lume. Organizații precum NAACP au dus mai departe munca sa în numele tuturor oamenilor de culoare și s-au străduit să mențină viu visul său pentru generațiile viitoare. Ne putem uita întotdeauna la acțiunile lui Dr. King – și, mai ales, la cuvintele sale – pentru a ne reaminti pentru ce luptăm și de ce trebuie să continuăm să luptăm. Dacă vreodată ne lăsăm distrași sau descurajați, ne putem aminti remarcile de încheiere ale lui Dr. King la mitingul NAACP de Ziua Emancipării din 1957:
„Închei prin a spune că nu există nimic mai mare în toată lumea decât libertatea. Merită să mergi la închisoare pentru ea. Merită să pierzi o slujbă pentru ea. Merită să mori pentru ea. Prietenii mei, ieșiți în această seară hotărâți să obțineți această libertate pe care Dumnezeu o dorește pentru toți copiii Săi.”
Discursuri conexe ale lui Dr. King:
- Scrisoare din închisoarea din Birmingham ” (.pdf)
- Facing the Challenge of a New Age ” (.pdf)
- The Drum Major Instinct ” (.pdf)
Resurse suplimentare:
- http://www.americanrhetoric.com/speeches/mlkihaveadream.htm – Textul integral și înregistrările video și audio ale discursului lui Martin Luther King I Have A Dream.
- http://mlk-kpp01.stanford.edu/ – O colecție de documente primare și secundare referitoare la Martin Luther King , Jr, păstrată la Universitatea Stanford.
- http://www.thekingcenter.org/Default.aspx – Înființat în 1968 de Coretta Scott King, The King Center este memorialul oficial, viu, dedicat moștenirii lui Martin Luther King Jr.
- http://nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/1964/king-bio.html – Biografia lui Dr. King pe site-ul Premiului Nobel.