Dislexia este o dificultate specifică de învățare bazată pe limbaj care poate avea un impact asupra abilităților de citire și ortografie la copii și adulți. În timp ce efectele dislexiei sunt mai vizibile în ceea ce privește procesarea limbajului scris, nu este neobișnuit ca copiii cu dislexie să vorbească cu întârziere. Acest lucru se datorează faptului că un copil cu dislexie poate avea o conștientizare fonologică slabă – sau o incapacitate de a descompune cuvintele în sunetele care le compun.
Dacă dislexia coexistă cu o dificultate a abilităților motorii, cum ar fi dispraxia, atunci producerea sunetelor vorbirii poate fi și mai mult întârziată. Persoanele cu dislexie pot avea, de asemenea, probleme cu secvențierea sunetelor, cu substituțiile și cu rimele. Reamintirea cuvintelor poate fi problematică. Acest fenomen de „vârful limbii” poate duce la vorbire greșită și la vorbire întreruptă. De asemenea, poate provoca, în general, jenă și anxietate, care perturbă fluența vorbirii și, în timp, poate duce la o încredere scăzută, și la o stimă de sine scăzută.
Ceea ce este important de reținut este că dificultățile de vorbire cauzate de dislexie nu sunt un indiciu al unei inteligențe scăzute. Există, de asemenea, o mulțime de strategii și adaptări pe care copiii și adulții le pot folosi pentru a depăși problemele de fluență acasă, la școală și la locul de muncă.
Ce este o întârziere de limbaj?
Pentru a putea rosti primele cuvinte, bebelușii trebuie să se familiarizeze cu sunetele care alcătuiesc limbajul vorbit. Ei încep să facă acest lucru chiar înainte de a se naște. Pe măsură ce un bebeluș atinge pragul de șase luni, el sau ea va începe să bâlbâie. Nu există un moment prestabilit pentru momentul în care un bebeluș spune primul său cuvânt, dar majoritatea încep să vorbească între 9 și 18 luni. Cu toate acestea, copiii care suferă de dislexie tind să le ia mai mult timp pentru a produce primele cuvinte, deoarece creierul lor are nevoie de mai mult timp pentru a procesa sunetele care alcătuiesc limbajul.
Retârzierile de limbaj sunt diferite de tulburările de dezvoltare în sensul că copiii care au întârzieri ating totuși aceleași etape importante ca și colegii lor, doar că le ia puțin mai mult timp pentru a finaliza fiecare pas. Acesta este adesea cazul unui copil care are dislexie. Dacă unui copil îi ia mai mult timp pentru a auzi sunetele individuale care alcătuiesc cuvintele, rezultă că îi va lua, de asemenea, mai mult timp pentru a le produce.
În anumite cazuri de dislexie, producerea vorbirii este inhibată și mai mult de o dificultate a abilităților motorii. De exemplu, nu este neobișnuit ca dislexia să fie coprezentată cu dispraxia, o dificultate a motricității fine care are impact asupra coordonării și succesiunii mișcărilor. Acest lucru poate afecta mușchii utilizați în producerea vorbirii și poate cauza întârzieri de limbaj. Deoarece copiii cu dispraxie se luptă, de asemenea, cu planificarea, secvențierea sunetelor și sintaxa pot fi afectate în plus. Aflați mai multe despre dispraxie.
Rețineți că dispraxia severă care face ca vorbirea să fie ininteligibilă poate fi menționată ca apraxie a vorbirii sau apraxie infantilă a vorbirii. Apraxia de vorbire în copilărie este rareori diagnosticată înainte ca un copil să împlinească doi ani pentru a permite posibilitatea ca întreruperea vorbirii să fie cauzată de o întârziere de limbaj. Aflați mai multe despre apraxie și despre modul în care terapia logopedică vă poate ajuta.
Reamintirea limbajului
Cu toții trecem prin momente în care ne aflăm în mijlocul unei conversații și brusc nu mai găsim cuvintele pe care vrem să le spunem. Acest lucru se întâmplă din când în când la adulți și se poate datora oboselii sau utilizării rare a cuvintelor țintă.
Cu toate acestea, mulți copii cu dislexie se confruntă, de asemenea, cu probleme de reamintire a limbajului. Nu este pe deplin clar de ce se întâmplă acest lucru și poate fi legat de modul în care stochează limbajul în creier. Studiile de lingvistică aplicată au dezvăluit că unul dintre modurile în care organizăm și interogăm lexicul mental este prin intermediul sunetelor inițiale ale cuvintelor. Acesta este motivul pentru care este posibil să nu vorbești corect și să spui un cuvânt care începe cu același sunet, cum ar fi clopot și minge, sau un cuvânt care conține sunete similare, cum ar fi bucătărie și pui, dar care înseamnă ceva diferit.
Deoarece dislexia fonologică perturbă capacitatea unui copil de a segmenta sunetele cuvintelor, aceasta poate avea, de asemenea, un impact asupra modului în care cuvintele sunt stocate și accesate în lexiconul mental. Copiii cu dislexie pot avea uneori dificultăți în găsirea cuvântului pe care îl caută sau ar putea greși exprimarea. Acest lucru poate avea ca rezultat o vorbire întreruptă și enunțuri mai scurte care nu exprimă pe deplin ceea ce copilul dorește să spună. Rețineți, doar pentru că un cuvânt nu poate fi reamintit nu înseamnă că un copil l-a uitat sau că nu l-a învățat de la bun început, ci doar că accesul la acel cuvânt din memorie este întrerupt temporar.
Procesare lentă, memorie pe termen scurt și dislexie
Timp de procesare este un termen folosit pentru a se referi la timpul necesar unui individ pentru a procesa materialul recent învățat și apoi pentru a răspunde la el. Copiii cu dislexie pot avea nevoie, în general, de mai mult timp și de mai multe repetări ale informațiilor vorbite pentru a învăța.
În plus față de afectarea rechemării și procesării limbajului, dislexia poate afecta și memoria. Bucla fonologică este un mecanism din memoria pe termen scurt care ne permite să capturăm o bucată de sunet și să o repetăm în creier. De exemplu, puteți utiliza bucla fonologică atunci când doriți să vă amintiți un număr de telefon sau un nume greu de scris. Aceasta ne ajută să păstrăm materialul în memorie până când îl putem desface. Fiecare persoană are o capacitate diferită de a păstra șiruri de material în memorie, dar această capacitate poate fi redusă la copiii care suferă de dislexie.
Când memoria pe termen scurt este îngreunată, copilului îi poate fi mai greu să își amintească și să repete limbajul vorbit pe care l-a întâlnit recent. Acest lucru poate complica situația pentru un elev cu dislexie căruia i se cere să repete ceva ce tocmai a spus profesorul. Se poate întâmpla ca copilul să fi ascultat și să fi fost atent, dar totuși să nu poată accesa cuvântul respectiv. Cu toate acestea, cu cât un cuvânt este repetat mai des, cu atât mai ușor va fi pentru elev. Rețineți că acesta este, de asemenea, unul dintre motivele pentru care învățarea unei limbi străine ar putea fi o provocare pentru un elev cu dislexie.
Alte dificultăți și tulburări de vorbire
Poate fi greu de știut dacă întârzierile timpurii în producția de limbaj sunt legate de dislexie sau de o suprapunere a dislexiei cu o altă afecțiune. Unii copii pot primi un diagnostic de tulburare de vorbire expresivă și receptivă. Acest lucru este și mai probabil atunci când sunt prezente, de asemenea, dificultăți de atenție sau autism.
Un copil cu o tulburare de limbaj expresiv și/sau receptiv poate avea multe dintre aceleași simptome ca o întârziere de vorbire legată de dislexie, dar nu va scăpa de aceste probleme de vorbire fără intervenție.
Rețineți, de asemenea, că cercetătorii au creat recent un nou termen, „tulburare de dezvoltare a limbajului” pentru a descrie problemele de procesare a vorbirii și a limbajului vorbit care nu pot fi atribuite apraxiei, autismului sau oricăreia dintre afecțiunile acoperite anterior.
Conștientizarea fonologică
Pe măsură ce un individ își extinde vocabularul, creierul este mai capabil să înțeleagă mai bine regulile nescrise despre combinațiile de foneme și vocale permise în limba maternă a cuiva. Copiii pot, de asemenea, să se bazeze pe această înțelegere și să își expliciteze mai bine cunoștințele despre modelele de sunete prin intermediul jocului de limbaj. De exemplu, ei ar putea să se angajeze în jocuri de cuvinte în care ghicesc terminațiile cuvintelor, să exerseze înlocuirea unui sunet cu altul, să rimeze și/sau să cânte cântece de grădiniță.
Dar copiii care au dislexie consideră adesea că rima și jocul de limbaj sunt mai provocatoare decât colegii lor. Le poate fi mai greu cu secvențierea sunetelor și pot avea dificultăți în a stăpâni cântecele în care trebuie să schimbe vocala din mijloc sau să folosească începutul unui cuvânt cu un nou final. Tongue twisters poate fi o provocare.
Este uneori util să se ofere sprijin suplimentar în afara unui cadru de grup și să se adopte o abordare multisenzorială pentru a spori conștientizarea fonemică. Cu cât un cursant are mai multe oportunități de a se implica cu materialul țintă și cu cât are mai mult timp la dispoziție pentru a-l stăpâni, cu atât cresc șansele de succes. Puteți afla mai multe despre conștientizarea fonologică și abilitățile de prealfabetizare în aceste postări.
Cum sunt legate vorbirea și cititul?
O înțelegere a sunetelor care alcătuiesc limba maternă a unei persoane este denumită conștientizare fonologică. Cunoașterea limbii vorbite este un prim pas important pentru dezvoltarea abilităților de alfabetizare, deoarece îl ajută pe copil să dobândească o mai bună percepție a sunetelor care vor fi reprezentate de litere. Atunci când un copil începe să citească, el sau ea va trebui să asocieze sunetul corect cu litere individuale și combinații de litere pentru a pronunța cuvintele. Acest aspect al cititului se numește decodare și este modul în care fiecare copil începe. În cele din urmă, cuvintele de înaltă frecvență devin familiare și cititul devine mai automat. Acest lucru se numește citire la prima vedere.
Decodarea în citire poate fi deosebit de dificilă pentru copiii cu dislexie din cauza problemelor legate de conștiința fonologică. Un elev cu dislexie poate găsi citirea cu voce tare deosebit de dificilă. Ei pot citi greșit cuvintele, își pot pierde locul și pot experimenta niveluri ridicate de anxietate.
Mutarea directă la citirea la vedere poate fi utilă, dar chiar și cuvintele la vedere pot fi greu de învățat de către copiii cu dislexie, dacă nu se adoptă o abordare a predării care să țină cont de dislexie.
5 Strategii pentru copiii cu dislexie
Pentru că dislexia este în mod obișnuit asociată cu probleme de citire și ortografie, cea mai mare parte a instruirii prin strategii este orientată spre dezvoltarea abilităților de citire și scriere. Dar există modalități de a ajuta un copil să-și dezvolte abilitățile de vorbire și de citire în același timp:
- Oferiți oportunități de învățare multisenzorială. Învățarea multisenzorială permite unui copil să vadă literele dintr-un cuvânt, să spună cuvântul și să audă cuvântul citit cu voce tare în același timp. Implică, de asemenea, un element kinestezic, cum ar fi trasarea literelor cu degetele sau apăsarea unei taste, ca în cazul unui program multisenzorial de dactilografiere tactilă, cum ar fi TTRS.
- Încurajați un copil să vă urmărească în timpul cititului. Un copil ar trebui să fie încurajat să spună cuvintele cu voce tare în timp ce citește. Această formă de repetare a limbajului poate fi făcută după ce un profesor sau un părinte a citit un rând. Shadowing este, de asemenea, o modalitate excelentă de a consolida învățarea accidentală a vocabularului.
- Alcătuiți o listă de fraze de complezență utile. Aceste fraze pot fi automatizate astfel încât atunci când un copil se blochează sau nu știe un cuvânt, el sau ea le poate folosi pentru a câștiga timp și pentru a ajuta ca discursul general să fie mai fluent.
- Exersați vocabularul de înaltă frecvență. Cu cât un copil produce mai mult un cuvânt, cu atât îi va fi mai ușor să acceseze acel cuvânt într-o conversație fluentă. Puteți să creați exerciții personalizate, să puneți întrebări în conversație sau chiar să folosiți carduri flash bazate pe imagini pentru a exersa o listă țintă de cuvinte cu care știți că copilul are dificultăți.
- Jucați jocuri pentru a spori conștientizarea fonemică. Consolidarea conștientizării fonemice prin jocuri cu rime nu numai că ajută la pronunție și vorbire, dar este importantă și pentru abilitățile de citire.
Aflați mai multe
Citire și ortografie de tip tactil
Când un copil cu dislexie se luptă cu vorbirea, precum și cu citirea și ortografia, acest lucru poate fi atât demotivant, cât și dăunător pentru performanțele sale la școală. Acest lucru se datorează faptului că, în timp ce un copil care se luptă cu scrisul poate fi capabil să prezinte un raport oral în loc de unul scris, atunci când sunt prezente dificultăți de vorbire, aceasta nu mai este o opțiune. Acest lucru face ca profesorilor să le fie mai greu să evalueze învățarea și, de asemenea, poate face ca un copil să se lupte cu o stimă de sine scăzută.
O soluție pe care părinții ar putea să o încerce pentru copiii cu vârste de peste 6 ani este să introducă lecții de dactilografiere. Dactilografierea tactilă predată într-un mod multisenzorial îi poate ajuta pe copii să îmbunătățească fluența vorbirii și a cititului și să devină mai puternici în ortografie. Atunci când unui copil cu dislexie i se permite să învețe în ritmul său propriu, poate, de asemenea, să dezvolte încrederea în sine.
Cum îi ajută dactilografia pe elevii cu dislexie? Tastarea convertește producția lingvistică într-o serie de mișcări care sunt automatizate și codificate de mușchii degetelor.
Touch-type Read and Spell îi ajută pe elevii dislexici să dobândească abilități de dactilografiere și să își îmbunătățească abilitățile de citire, ortografie și vorbire în ultimii 26 de ani. Acesta adoptă o abordare bazată pe Orton-Gillingham, care combină învățarea multisenzorială cu un program structurat de fonetică.
.