Vedere generală
Diarreea este o problemă foarte frecventă la copiii mai mici de cinci ani. În țările în curs de dezvoltare sau neindustrializate, episoadele multiple de diaree pot duce la probleme grave, cum ar fi malnutriția (alimentația deficitară). În Statele Unite și Canada, copiii mici au în medie două episoade de diaree pe an.
Diarhia este definită ca o creștere a numărului de scaune sau prezența unor scaune mai moi decât este normal pentru individ, adică mai mult de trei scaune în fiecare zi. Diareea acută este atunci când diareea apare pentru mai puțin de 3 săptămâni în total. Atunci când diareea durează mai mult de trei săptămâni, este considerată cronică.
Simptome
Diarreea poate fi apoasă sau poate conține sânge. Scaunul poate pluti, ceea ce poate indica faptul că există o cantitate crescută de grăsime prezentă în scaun. Diareea poate fi, de asemenea, însoțită de:
- Urgență cu mișcările intestinale, ceea ce înseamnă că copiii simt că trebuie să ajungă imediat la baie sau vor avea un accident.
- Dureri abdominale și/sau balonare
- Dureri rectale
- Nausee și/sau vărsături
- Pierdere în greutate
- Febră
Individuții cu diaree sunt expuși riscului de deshidratare, care apare atunci când cineva nu este capabil să absoarbă suficient lichid pe cale orală pentru a-și satisface nevoile zilnice și pentru a compensa pierderile din scaunele lor. Semnele de deshidratare includ:
- diminuarea cantității de urină/scutece umede
- buze și gură uscate
- lipsa lacrimilor când plânge
- iritabilitate crescută și agitație
- somnolență crescută/diminuarea nivelului de energie
.
Medicii pot determina dacă cineva este deshidratat și cât de grav este deshidratat prin examinarea acestuia. Părinții pot monitoriza copiii pentru depistarea semnelor de deshidratare.
Cauze
Diarreea acută
Diarreea acută se poate datora unor infecții cu bacterii, virusuri sau paraziți. Diareea este mai frecventă la copiii care frecventează grădinița și este de obicei datorată unui virus. În timp ce cazurile de diaree datorate infecțiilor sunt de obicei ușoare și dispar de la sine, este important să se evite deshidratarea din cauza pierderii de lichide corporale în scaunele diareice.
Diarree cronică
Există multe cauze ale diareei cronice. Diareea cronică se datorează unei boli care determină inflamarea intestinului și/sau malabsorbția nutrienților.
Cauzele comune ale diareei cronice sunt prezentate mai jos:
- Diarreea în urma unei infecții (diaree postinfecțioasă):
– Infecții precum giardia pot duce la diaree cronică - Diarreea cronică nespecifică:
– Se întâlnește la copiii mici și este de obicei de origine alimentară, cum ar fi din cauza consumului de prea mult suc sau de lichide îndulcite cu carbohidrați, cum ar fi băuturile sportive sau alte produse. Se rezolvă prin simpla limitare a cantității de suc sau a consumului de lichide îndulcite cu carbohidrați. - Boala celiacă (intoleranță la gluten):
– Cu o incidență estimată la 1:133 indivizi, boala celiacă se prezintă cu simptome cronice, inclusiv constipație, diaree, creștere slabă în greutate, scăderea energiei și distensie abdominală. Copiii cu diabet de tip I și alte tulburări autoimune, precum și cu sindromul Down prezintă un risc crescut de boală celiacă. - Boala inflamatorie intestinală (colită ulcerativă și boala Crohn):
– O boală în care există o inflamație a intestinelor și/sau a colonului care poate duce la diaree cronică. Alte simptome includ pierderea în greutate sau creșterea slabă în greutate, creștere slabă și dureri abdominale. - Intoleranță la lactoză:
– O incapacitate de a digera lactoza, un zahăr care se găsește în lapte și în produsele lactate, poate duce la diaree cronică. Alte simptome includ durere și distensie abdominală, eructații excesive și gaze. - Sindromul de intestin iritabil:
– O cauză comună de diaree la adolescenți, deși mulți pacienți vor prezenta dureri abdominale și diaree care alternează cu constipație. - Diarree după utilizarea antibioticelor (colită asociată cu antibiotice):
– Diareea poate fi observată după utilizarea antibioticelor și se crede că se datorează unui dezechilibru între bacteriile „bune și rele” din intestin. O astfel de bacterie se numește Clostridium difficile. - Alergii alimentare:
– Alergiile alimentare se pot prezenta cu diaree, precum și cu erupții cutanate, dureri abdominale, creștere slabă, greață și vărsături.
Factori de risc
Factori de risc pentru cauzele infecțioase de diaree includ călătoriile în țări străine, înotul în lacuri și iazuri, frecventarea grădiniței, a centrelor de plasament și a școlii, precum și contactele bolnave la domiciliu. Utilizarea recentă a antibioticelor poate, de asemenea, să pună indivizii la risc de a dezvolta diaree. Boala celiacă și boala inflamatorie intestinală (IBD) au fost asociate cu anumite gene, iar familiile cu rude de gradul întâi cu aceste boli prezintă un risc mai mare.
Diagnostic
Diarreea acută
Diarreea datorată unei infecții acute (gastroenterită acută) nu necesită, de obicei, teste. În unele cazuri, medicii vor solicita analize de sânge pentru a determina dacă un copil este deshidratat. Colectarea de probe de scaun (culturi de scaun) se poate face pentru a identifica cauza specifică a diareei la unii copii, mai ales dacă aceștia au sânge în scaun. Culturile de scaun pot dura între 2 și 5 zile înainte ca un rezultat să fie disponibil. De asemenea, se pot face studii de scaun pentru a căuta paraziți, inclusiv Giardia. În multe cazuri de diaree infecțioasă acută, o cauză precisă nu va fi identificată în ciuda testelor de scaun.
Diarree cronică
Diagnosticul de diaree cronică necesită de obicei teste de confirmare. Stabilirea cauzei exacte a diareei cronice poate necesita mai multe teste diferite, dintre care unele sunt enumerate mai jos:
- Analize de sânge pentru a căuta anemie și inflamație, pentru a evalua deshidratarea și starea de nutriție și pentru a depista o posibilă boală celiacă.
- Studii cu instrumente pentru a căuta posibile etiologii bacteriene, virale sau parazitare.
- Studiile cu raze X nu sunt efectuate de rutină, dar pot fi utile în anumite circumstanțe pentru a evalua ficatul și tractul gastrointestinal dacă sunt suspectate alte cauze.
- Endoscopie superioară și/sau colonoscopie cu biopsie pentru a accesa pentru inflamație. O endoscopie superioară poate ajuta la diagnosticarea definitivă a bolii celiace. O colonoscopie este neprețuită pentru a pune diagnosticul de boală inflamatorie intestinală și pentru a afla ce porțiune a colonului este implicată în inflamație. De asemenea, poate ajuta la diagnosticarea diareei care urmează utilizării antibioticelor și la diagnosticarea unor afecțiuni rare, cum ar fi colita limfocitară.
- Testul de hidrogen al respirației lactozei pentru a diagnostica intoleranța la lactoză.
Medicul dumneavoastră vă poate ajuta în alegerea celui mai bun tratament după ce a determinat cauza diareei copilului dumneavoastră.
Tratament
Asigurați-vă o hidratare adecvată
Copiii cu deshidratare ușoară pot fi tratați în afara spitalului cu soluții speciale de rehidratare orală (SRO) care pot fi cumpărate de la farmacie sau de la magazinul alimentar. Soluțiile de rehidratare orală sunt cel mai bun mod de a rehidrata un copil care este capabil să bea și nu vomită. Deși alte băuturi, cum ar fi sucurile, cola și băuturile sportive sunt utilizate frecvent, acestea nu sunt un bun substitut pentru SRO și, de fapt, pot înrăutăți diareea. Pacienții cu diaree mai severă, vărsături și deshidratare pot avea nevoie de lichide intravenoase (lichide administrate printr-o venă din braț) în spital.
Diete
La un copil care este altfel sănătos, este foarte important să începeți să îl hrăniți cu dieta obișnuită cât mai curând posibil. Copiii hrăniți la sân trebuie alăptați normal în timpul episoadelor de gastroenterită acută. Sugarii hrăniți cu lapte praf își pot continua dieta obișnuită, iar copiii mai mari trebuie reintroduși la dieta lor obișnuită cât mai curând posibil. Copiii mai mari pot evita inițial lactatele și pot încerca o dietă fadă constând în banane, sos de mere, orez și pâine prăjită.
Medicamente
Antibioticele pot fi prescrise pentru copiii cu boli bacteriene sau parazitare specifice, deși în majoritatea cazurilor antibioticele nu modifică durata diareei sau severitatea acesteia. Probioticele (tablete sau capsule fabricate în comerț care conțin „bacterii bune”) pot fi utile în diminuarea severității simptomelor în prezența unui dezechilibru al bacteriilor bune și rele din intestine. Medicamentele care încetinesc mișcările intestinale nu sunt recomandate la copiii cu diaree acută, deși acestea pot juca ocazional un rol la copiii cu diaree cronică.
Îngrijire de susținere
Spălarea atentă a mâinilor trebuie practicată de toți membrii familiei, în special după schimbarea scutecelor.
Autor(i) și data publicării:
Marsha H. Kay, MD, FACG, The Cleveland Clinic, Cleveland, OH, și Anthony F. Porto, MD, MPH, Yale University/Greenwich Hospital, Greenwich, CT – Actualizat în decembrie 2012.
Marsha H. Kay, MD, The Cleveland Clinic, Cleveland, OH, și Vasundhara Tolia, MD, Children’s Hospital of Michigan, Detroit, MI – Publicat în septembrie 2004.
Return to Top