Literatura este utilizarea estetică a cuvântului scris pentru satisfacerea nevoilor culturale și de petrecere a timpului liber. Literatura grupează mai multe genuri, fiecare cu propriile caracteristici, și anume: genul liric, care include lucrări în care se folosesc cuvinte supuse cadenței și ritmului; genul dramatic, compus din piese de teatru care trebuie jucate în fața unui public; și, în sfârșit, genul narativ, compus în principal din povestiri și romane, în care funcția principală este aceea de a spune o poveste în diferite extensii, în funcție de faptul că este vorba despre una sau alta.
Deși aceste genuri par să ofere o standardizare destul de clară, adică să contabilizeze fiecare text în funcție de îndeplinirea unor direcții specifice și clare, adevărul este că o astfel de delimitare nu a existat în antichitate, fiind doar o clasificare de dată recentă. Astfel, în antichitate, contururile incipiente ale tipului literar sunt legate de textele religioase, iar transpunerile de oralitatea cântecelor orale. Exemple în acest sens sunt textele zoroastriene, în primul caz, și Iliada, în al doilea caz. Ulterior, s-au stabilit diferite reguli de ordonare a discursurilor, ceea ce a dus la clasificarea prezentată aici.
De la aceste prime momente, literatura a parcurs un drum lung și sinuos, dar odată cu trecerea timpului a ajuns la un mare rafinament până când a atins apogeul în secolele trecute; este suficient să amintim realismul rusesc din secolul al XIX-lea, autori precum Tolstoi, Dostoievski sau Cehov au reușit să înfățișeze ca puțini alții răsturnările de situație ale experienței umane. Evoluția lor a fost întotdeauna marcată de mișcări care, pe lângă abordarea estetică, au avut și o viziune filosofică asupra realității.
Ultima mare mișcare care a lăsat moștenire literaturii a fost, fără îndoială, realismul magic din a doua jumătate a secolului XX. Acest fenomen a fost numit „boom” și a cuprins scriitori precum Mario Vargas Llosa (Peru), Gabriel García Márquez (Columbia), Julio Cortázar (Argentina) și Carlos Fuentes (Mexic). A fost caracterizat prin amestecul de elemente realiste cu elemente fantastice, creând atmosfere în care supranaturalul era văzut ca ceva cotidian și trivial. Acesta a fost poate ultimul moment în care literatura a fost capabilă să captiveze un public de masă într-un mod viguros. Apoi, odată cu proliferarea mijloacelor de comunicare audiovizuale, practica lecturii pentru petrecerea timpului liber de către marele public a căzut în desuetudine până când a ajuns la o expresie minimă, circumscrisă practic la bestselleruri sporadice. Cea mai afectată a fost, fără îndoială, lectura poeziei.
.