trust
TRUST, s.n.
1. Încredere; o încredere sau o odihnă a minții pe integritatea, veridicitatea, dreptatea, prietenia sau alte principii sănătoase ale unei alte persoane.
Cel care își pune încrederea în Domnul va fi în siguranță. Prov.29.
2. Cel sau cea care este temeiul încrederii.
Doamne Dumnezeule, tu ești încrederea mea din tinerețe. Ps.71.
3. Îndatorire primită cu încredere.
Răsplătește-le bine, dacă își respectă încrederea.
4. Ceea ce este încredințat cuiva. A nu încălca niciodată o încredere sacră.
5. Opinie sigură despre un eveniment oarecare.
Încrederea lui era față de Eternul de a fi considerat
Egal în putere.
6. Credit acordat fără examinare; ca de exemplu, a lua opinii pe încredere.
7. Credit pe baza promisiunii de plată, reală sau implicită; ca de exemplu, a lua sau a cumpăra bunuri pe încredere.
8. Lucru încredințat în grija unei persoane pentru a fi folosit sau administrat și pentru care trebuie să se dea socoteală. Talentele și avantajele fiecărui om sunt o încredere încredințată de Creatorul său și pentru a cărei utilizare sau folosire trebuie să dea socoteală.
9. Încredere; încredere specială în presupusa onestitate.
10. Stare a celui căruia i se încredințează ceva.
Servesc cu adevărat celui care mă va pune în încredere.
11. Îngrijire; administrare. 1 Tim.6.
12. În drept, o moștenire, donată sau concesionată cu încredințarea ca donatarul sau concesionarul să o transmită, sau să dispună de profituri, după voința altuia; o moștenire deținută pentru uzul altuia.
ÎNCREDINȚĂ, v.t. A se încrede; a se bizui. Nu ne putem încrede în cei care ne-au înșelat.
Cel care se încrede fără rezerve în oricine, va fi în cele din urmă înșelat.
1. A crede; a da credit.
Având încredere în mine, arăți bine.
2. A încredința în grija, în încredere. A-ți încredința Creatorul tău cu tine și cu toate grijile tale.
3. A se aventura cu încredere.
Încredințat de tine, a te încredința din partea mea.
4. A da credit; a vinde pe credit sau cu încrederea unei plăți viitoare. Negustorii și fabricanții își încredințează anual clienților lor mărfuri în valoare de milioane.
Este mai fericit să fii uneori înșelat, decât să nu ai încredere.
ÎNCREDERE, v.i. A avea încredere în ceva prezent sau viitor.
Am încredere să vin la tine și să-ți vorbesc față în față. 2 Ioan 12.
Am încredere că avem o conștiință bună. Evr.13.
1. A fi credul; a fi cîștigat la încredere.
Puteți să vă temeți prea mult…
Mai bine decît să vă încredeți prea mult.
A se încrede, a se încredința; a se încredința; a se bizui; întrebuințare frecventă în Scriptură.
Încredeți-vă în Domnul și faceți binele. Ps.37.
Vor fi foarte rușinați cei care se încred în imagini cioplite. Is.42.
A se încrede în, a depinde de; a avea încredere în; a se bizui pe.
Bărbații lui Israel – s-au încrezut în mincinoșii de la pândă. Judecători 20.
Încredere
TRUST’ED, p. ext. Încredere în; în care te bazezi; de care depinzi; aplicat la persoane.
1. Vândut pe credit; ca bunuri sau proprietăți.
2. Predat cu încredere în grija altcuiva; ca scrisori sau bunuri încredințate unui curier sau unui depozitar.
A avea încredere
TRUST’ING, ppr. A se încredința; a da credit; a se baza pe.
A avea încredere
TRUST’INGLY, adv. Cu încredere sau implicit cu încredere.
.