Cum au devenit Big Five Big Four

Care student la contabilitate cunoaște cele patru mari firme de contabilitate: Deloitte, EY, KPMG și PwC. Cu toate acestea, până în 2001 a mai existat un jucător în domeniu. Cine este acest al cincilea jucător și ce s-a întâmplat cu firma pentru ca aceasta să dispară complet?

Arthur Andersen, cândva una dintre cele mai mari firme de contabilitate și, potrivit multora, cea mai pretențioasă.

Este vorba despre Arthur Andersen, cândva una dintre cele mai mari firme de contabilitate și, potrivit multora, cea mai pretențioasă. Era un privilegiu pentru studenți să lucreze aici și un nume pe care oamenii îl treceau cu mândrie în CV-urile lor. Integritatea contabilului era de mare importanță pentru Andersen.

Andersen a fost responsabil pentru verificarea contabilității companiei energetice Enron. Compania energetică s-a prăbușit cu mare tam-tam din cauza contabilității proaste. Problemele au venit pentru Andersen, deoarece ei aprobaseră această contabilitate. După ce a aflat că Securities and Exchange Commission a început o investigație a contabilității Enron, la Andersen s-a dat ordin să distrugă mii de documente și mesaje de e-mail. Aceste acte ilegale au dus la o condamnare, ceea ce a făcut imposibilă exercitarea funcției de expert contabil pentru fondurile bursiere americane. Andersen a decis să predea licențele înainte ca SEC să i le retragă.

Dintr-o dată, imaginea firmei care punea mare preț pe integritate s-a schimbat complet, deoarece nu a acționat în consecință.

Cu toate acestea, contrar a ceea ce mulți cred, acesta nu este singurul caz care a ruinat imaginea companiei. La vremea respectivă, numele Andersen a apărut în mai multe cazuri. Dintr-o dată, imaginea firmei care punea mare preț pe integritate s-a schimbat complet, deoarece nu a acționat în consecință. Și, deloc surprinzător, multe părți interesate nu au dorit să continue colaborarea, în special diverse guverne au oprit colaborarea. Numele Andersen devenise suspect.

Cei câțiva angajați care au rămas, au lucrat la litigii generate de auditurile din trecut.

La apelul pentru distrugerea dosarelor, Andersen a fost achitat și nu a existat nicio obiecție formală cu privire la continuarea practicii de audit. Cu toate acestea, aproape toți angajații au plecat din cauza practicilor obscure. Cabinetul își schimbase mâinile, iar numele va fi mereu legat de acest scandal. Cei câțiva angajați care au rămas au lucrat la litigii legate de auditurile anterioare, precum și la probleme legate de pensii și alte câteva chestiuni. De asemenea, există încă o altă firmă care ne amintește de existența Andersen, și anume Accenture. Accenture a început ca partea de consultanță a Andersen, care s-a desprins exact la timp, înainte ca scandalul să aibă loc.

Cum se întâmplă adesea. ușa grajdului este încuiată după ce calul a fugit. Scandalul Enron, împreună cu alte scandaluri contabile, cum ar fi Worldcom și Tyco, a făcut Congresul american să realizeze că era timpul pentru o supraveghere mai strictă. Prin urmare, a fost promulgată Legea privind reforma contabilității companiilor publice și protecția investitorilor, cunoscută și sub numele de Sarbanes Oxley. Deoarece mulți dintre managerii de top ai firmelor susțin că nu sunt conștienți de discrepanțele contabile, una dintre cerințele stabilite de Sarbanes Oxley a fost aceea de a le cere managerilor să certifice acuratețea datelor financiare ale companiei lor. Alte cerințe sunt, de exemplu, raportarea și auditul auditurilor. Alte modificări au fost prevederile pentru a împiedica analiștii corporativi să beneficieze de conflicte de interese, inclusiv dezvăluirea publică a oricăror potențiale conflicte de interese. Toate acestea pentru a aborda potențialele conflicte de interese care pot apărea.

Cum se întâmplă adesea. ușa grajdului este încuiată după ce calul a fugit.

Sperăm că acest nou set de reguli stabilește un nou standard de integritate în cadrul competenței contabile, înainte ca Big Four să se micșoreze la Big Three. Cu toate acestea, destule scandaluri au avut loc de atunci, cum ar fi scandalul Scaytam și, în prezent, scandalul Steinhoff. Mă tem că aceste noi scandaluri vorbesc de la sine. Prin urmare, ar trebui să rămânem cu toții vigilenți și, pentru a crea o lume fără scandaluri contabile, mai este un drum lung de parcurs.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.