Căluțul-putere este una dintre cele mai ironice unități de măsură. Abundența sa în formă mecanică a eliminat aproape complet puterea reală a calului și, ca urmare, orice cadru real de referință. Imaginați-vă dacă am măsura durata de viață a unui bec în „ore de lumânare”.
Dar de unde a apărut mai exact acest termen și cum a fost derivat pentru prima dată? BBC Earth Lab explică ce se ascunde în spatele metricii.
Inspirația pentru motorul cu aburi a venit din dorința de a înlocui caii, care, ca animale, aveau nevoie de îngrijire și întreținere constantă, precum și de limite fizice în ceea ce privește forța și mobilitatea. În 1763, lucrând ca instrumentist la Universitatea din Glasgow, James Watt a fost desemnat să repare un prim motor cu aburi. Watt a fost intrigat de idee, dar a observat ineficiența mașinii. El a construit un model îmbunătățit, folosind o cameră de condensare separată pentru a preveni pierderile de căldură. Până în 1776, el vindea motorul cu aburi Watt fermierilor și minerilor.
Dar orice produs nou are nevoie de o campanie de marketing, una care să îi arate superioritatea față de concurență. Watt avea nevoie de un mod atrăgător de a arăta cum un singur motor al său putea duce la bun sfârșit munca mai multor cai, așa că a decis să inventeze un sistem metric conceput special pentru a măsura puterea unui cal. Studiind atât poneii mai mici, cât și caii de fermă, a stabilit că unul dintre ei poate transporta 32.400 de picioare-lira pe minut, iar împreună cu partenerul său de afaceri Matthew Boulton a standardizat cifra la 33.000.
Numărul nu era chiar științific: Watt a căutat cai la performanțe maxime și, pentru scopurile sale, nu conta cu adevărat cât de precisă era măsurarea puterii unui cal, atâta timp cât era suficient de apropiată pentru a fi credibilă. La fel ca motorul său, sistemul metric a lovit. În onoarea contribuțiilor sale la inginerie, a primit propria unitate de măsură, Watt, numită după el în 1960.
.