Ce sunt controalele și echilibrele?
Controalele și echilibrele sunt diverse proceduri instituite pentru a reduce greșelile, pentru a preveni comportamentele necorespunzătoare sau pentru a diminua riscul de centralizare a puterii. Controalele și echilibrele asigură, de obicei, că nicio persoană sau departament nu deține controlul absolut asupra deciziilor, definesc clar sarcinile atribuite și forțează cooperarea în îndeplinirea sarcinilor. Termenul este folosit cel mai frecvent în contextul guvernării.
Key Takeaways
- Controalele și echilibrele pot ajuta la reducerea greșelilor și la prevenirea comportamentelor necorespunzătoare în organizații.
- Este important în afaceri atunci când o singură persoană are prea mult control.
- Controalele și echilibrele sunt cel mai frecvent utilizate în contextul guvernării.
Cum funcționează controalele și echilibrele
Guvernul Statelor Unite exercită controale și echilibre prin cele trei ramuri ale sale – legislativă, executivă și judecătorească. Acesta funcționează ca un guvern limitat din punct de vedere constituțional și este legat de principiile și acțiunile care sunt autorizate de constituția federală – și de cea a statului corespunzător.
Controalele și echilibrele sunt importante în afaceri și în alte organizații în care un singur individ poate lua decizii care afectează operațiunile. Controalele și echilibrele pot costa mai mulți bani și pot scădea eficiența, dar pot fi esențiale pentru a ajuta la identificarea furturilor interne și externe.
Prin separarea atribuțiilor diverșilor angajați în roluri clar definite, întreprinderile și organizațiile sunt mai în măsură să se asigure că angajații sau directorii necinstiți nu pot dăuna unei afaceri fără intervenția altor angajați. Existența acestor tipuri de controale interne într-o afacere poate contribui la îmbunătățirea eficienței operaționale.
Exemplu de verificări și echilibre
Constituția SUA prevede verificări și echilibre pentru guvernul SUA prin separarea puterilor între cele trei ramuri ale sale: ramura legislativă, ramura executivă și ramura judiciară. Constituția a acordat abilități specifice fiecăreia dintre aceste trei ramuri pentru a se asigura că nicio secțiune a guvernului nu poate obține o putere excesivă necontrolată.
Controalele și echilibrele sunt practicate de guvernul SUA în următoarele moduri. În primul rând, ramura legislativă este partea din guvern care elaborează legile, dar ramura executivă acordă dreptul de veto președintelui, permițându-i acestuia să țină sub control ramura legislativă. În plus, ramura judiciară, partea guvernului care interpretează legile puse în vigoare de ramura legislativă, poate considera anumite legi neconstituționale, făcându-le nule.
În plus, deși președintele are drept de veto, ramura legislativă poate anula un veto al președintelui cu un vot cu „supermajoritate” de două treimi din partea ambelor camere ale Congresului. Acest lucru asigură faptul că președintele nu își poate folosi puterea în interes personal. Ramura executivă poate, de asemenea, să declare ordine executive, proclamând efectiv modul în care anumite legi ar trebui să fie aplicate, dar ramura judiciară poate considera aceste ordine ca fiind neconstituționale.
Cu toate acestea, ordinele executive sunt adesea declarate în beneficiul țării și sunt rareori considerate neconstituționale. De exemplu, la 19 apr. 2016, președintele Obama a proclamat un ordin executiv prin care a blocat proprietățile și a suspendat intrarea în SUA a tuturor persoanelor care au fost considerate a contribui la situația actuală din Libia. În acest scenariu, ramura judiciară a rămas fermă în ceea ce privește ordinul președintelui.
Într-un alt exemplu de putere executivă, președintele Trump a declarat o urgență națională la data de febr. 15, 2019, într-un efort de a elibera fonduri de miliarde de dolari pentru un zid de frontieră propus, după ce eforturile de a obține aprobarea cheltuielilor prin Congres nu au fost aprobate.