Context și obiective: În timpul anesteziei regionale, pot apărea diverși stimuli care conduc la un răspuns adrenergic. Cu toate acestea, simularea unei doze de testare epidurală prin utilizarea administrării intravenoase de epinefrină (EPI) a fost întotdeauna comparată cu o perfuzie salină intravenoasă ca martor. Scopul acestui studiu a fost de a evalua posibilitatea de a distinge la copii efectul asupra FC al unei perfuzii intravasculare de epinefrină și al unui stimul dureros, utilizând variabilitatea ritmului cardiac (HRV) și analiza ritmului cardiac de la bătaie la bătaie.
Metode: Au fost studiați 30 de copii cu stare fizică P I de la American Society of Anesthesiologists care au necesitat o intervenție chirurgicală electivă. La 1 concentrație alveolară minimă (MAC) de sevofluran, electrocardiograma a fost înregistrată continuu. Tensiunea arterială sistolică (SBP) a fost măsurată la fiecare minut. Măsurătorile au fost efectuate după o administrare intravenoasă de 0,5 microg/kg de epinefrină și în timpul unei mici incizii chirurgicale cutanate (SI). Modelarea autoregresivă variabilă în timp a secvențelor RR interpolate a fost efectuată pentru estimarea spectrului de putere (msec(2)). Benzile HF au fost definite de (0,15-0,4 Hz).
Rezultate: Mediana (intervalul) vârstei și greutății tuturor copiilor au fost de 3,5 (1-10) ani și 16 (9-30) kg. EPI a produs o creștere mai mică a HR decât SI. SBP a crescut semnificativ mai mult decât a făcut-o după SI. Amplitudinea undei T a crescut semnificativ după EPI, dar nu și după SI. La șaizeci de secunde după prima modificare a FC, o scădere secundară (în comparație cu valoarea de control) poate fi detectată cu EPI, spre deosebire de SI. Puterea spectrală HF a crescut semnificativ după administrarea EPI, dar a scăzut după SI. Sensibilitatea, specificitatea și valoarea predictivă pozitivă și negativă au fost pentru DeltaHR >10 bătăi pe minutde 56%, 26%, 43% și 38%; pentru DeltaSBP >15 mm Hg de 60%, 86%, 81% și 67%; și pentru DeltaT-wave amplitude >25% de 86%, 73%, 76% și 84%. Utilizând detectarea scăderii secundare a FC, la 60 de secunde după prima modificare a FC, sensibilitatea, specificitatea și valoarea predictivă pozitivă și una negativă au fost de 96%, 100%, 100% și, respectiv, 96%.
Concluzii: Detectarea scăderii secundare a FC, la 60 de secunde după prima modificare a FC, ne permite să distingem efectele unui stimul dureros de cele legate de doza de test cu epinefrină la 1 MAC de sevofluran. Această scădere secundară a FC indusă de epinefrină apare în primul rând din cauza unei creșteri compensatorii a tonusului parasimpatic.