| Cireș | |
|---|---|
 Prunus avium, cireș dulce, numit și cireș sălbatic |
|
| Clasificare științifică | |
| Regatul | Plantae |
| Subregnul | Tracheobionta |
| Superdiviziunea | Spermatophyta |
| Diviziune | Magnoliophyta |
| Subclasa | Rosidae |
| Ordine | Rosales |
| Familia | Rosaceae |
| Genul | Prunus L. |
Cireșul este fructul multor plante din genul Prunus și este o drupă cărnoasă (fruct cu sâmbure). Fructele de cireșe din comerț sunt de obicei obținute de la un număr limitat de specii, cum ar fi cultivarele de cireș dulce, Prunus avium. Denumirea de „cireș” se referă, de asemenea, la cireș și este uneori aplicată migdalilor și copacilor cu flori similare din punct de vedere vizual din genul Prunus, ca în „cireș ornamental”, „floare de cireș” etc. Cireșul sălbatic se poate referi la oricare dintre speciile de cireș care cresc în afara culturilor, deși Prunus avium este adesea denumit în mod specific „cireș sălbatic” în insulele britanice.
Botanică
Prunus cerasus
Mulți cireși sunt membri ai subgenului Cerasus, care se distinge prin faptul că are florile în corimbi mici de mai multe laolaltă (nu singure, nici în raceme) și prin faptul că are fructe netede, cu doar o canelură slabă sau deloc de-a lungul unei laturi. Subgenul este o plantă nativă din regiunile temperate ale emisferei nordice, cu două specii în America, trei în Europa, iar restul în Asia. Alte fructe de cireș sunt membre ale subgenului Padus. Cireșii cu expunere redusă la lumină tind să aibă o dimensiune mai mare a frunzelor, astfel încât să poată intercepta toată lumina posibilă. Cireșii cu expunere mare la lumină tind să aibă frunze mai groase pentru a concentra lumina și au o capacitate fotosintetică mai mare.
Cei mai mulți cireși de consum provin fie din Prunus avium, cireșul dulce (numit și cireș sălbatic), fie din Prunus cerasus, cireșul acru.
Istorie
Etimologie și vechime
Regiunea autohtonă a cireșului dulce se întinde în cea mai mare parte a Europei, în vestul Asiei și în părți din nordul Africii, iar fructul a fost consumat în toată zona sa de răspândire încă din timpuri preistorice. O cireșă cultivată, ca și caisul, este înregistrată ca fiind adusă la Roma de Lucius Licinius Lucullus din nord-estul Anatoliei, cunoscută și sub numele de regiunea Pontus, Armenia istorică, în anul 72 î.Hr.
O formă de cireșe a fost introdusă în Anglia la Teynham, lângă Sittingbourne în Kent, din ordinul lui Henric al VIII-lea al Angliei, care le gustase în Flandra.
Modul englezesc cherry, francezul cerise, spaniolul cereza și turcescul kiraz derivă toate din greaca clasică (κέρασος) prin latinescul cerasum, care se referea la toponimul grecesc antic Cerasus, astăzi orașul Giresun din nordul Turciei, în vechea regiune Pontus, din care cireșul a fost exportat pentru prima dată în Europa. Cuvântul grecesc antic κερασός „cireș” însuși este considerat a fi derivat dintr-o limbă anatoliană pre-greacă.
Valoare faunistică
Cerușii oferă, de asemenea, hrană pentru omizile mai multor lepidoptere (molii și fluturi).
Cultivare
Formele cultivate sunt din specia cireș dulce (P. avium), din care fac parte cele mai multe soiuri de cireș, și cireșul acru (P. cerasus), care este folosit mai ales pentru gătit. Ambele specii sunt originare din Europa și Asia de Vest; ele nu se polenizează încrucișat. Unele alte specii, deși au fructe comestibile, nu sunt cultivate pe scară largă pentru consum, cu excepția regiunilor nordice, unde cele două specii principale nu vor crește. Irigarea, stropirea, forța de muncă și tendința de a se deteriora din cauza ploii și a grindinei fac ca cireșele să fie relativ scumpe. Cu toate acestea, cererea de fructe este mare. În producția comercială, cireșele sunt recoltate cu ajutorul unui „scuturător” mecanizat. Culegerea manuală este, de asemenea, folosită pe scară largă pentru a recolta fructele pentru a evita deteriorarea atât a fructelor, cât și a pomilor.
Perioada de vegetație
Cireșele coapte din Teheran la mijlocul lunii iunie.
Cireșele au o perioadă de vegetație foarte scurtă și pot crește în majoritatea latitudinilor temperate. Sezonul de vârf pentru cireșe este în timpul verii. În Australia și Noua Zeelandă, acestea sunt de obicei la apogeu la sfârșitul lunii decembrie, în sudul Europei în iunie, în America de Nord în iunie, în sudul Columbiei Britanice (Canada) în iulie până la jumătatea lunii august, iar în Regatul Unit la jumătatea lunii iulie. În multe părți din America de Nord, sunt printre primele fructe de copac care se coc, în timp ce în Australia și Noua Zeelandă cireșele sunt asociate pe scară largă cu Crăciunul.
‘Kordia’ este un soi timpuriu care se coace la începutul lunii decembrie, ‘Lapins peak’ se coace aproape de sfârșitul lunii decembrie, iar ‘Sweethearts’ se termină puțin mai târziu în emisfera sudică.
Ca majoritatea arborilor de latitudini temperate, semințele de cireș au nevoie de expunere la frig pentru a germina (un mecanism pe care copacul l-a evoluat pentru a preveni germinarea în timpul toamnei, care ar duce apoi la uciderea răsadului de către temperaturile de iarnă). Sâmburii sunt plantați toamna (după ce au fost mai întâi răciți), iar răsadurile apar în primăvară. Un cireș va avea nevoie de trei-patru ani pentru a produce prima recoltă de fructe și de șapte ani pentru a ajunge la maturitate deplină. Din cauza cerinței de vreme rece, niciunul dintre membrii familiei Prunus nu poate crește în climatele tropicale.
Cultivații
Cele de mai jos au obținut premiul Royal Horticultural Society’s Award of Garden Merit:
|
|
Arbori ornamentali
Vezi floarea de cireș și Prunus.
Producție comercială
Câștig mondial de cireșe
| Ranking | Țară | Producție |
|---|---|---|
| 1 | TUR | 187,941 |
| 2 | TUR | 183,300 |
| 3 | POL | 175,391 |
| 4 | UKR | 172,800 |
| 5 | IRN | 105,000 |
| 6 | SRB | 74,656 |
| 7 | HUG | 53,425 |
| 8 | USA | 38,601 |
| 9 | UZB | 34,000 |
| 10 | AZE | 23,085 |
| 11 | ALB | 17,000 |
| 12 | DEU | 12,941 |
| 13 | BLR | 10,674 |
| 14 | MKD | 8,127 |
| 15 | MDA | 7,996 |
| 16 | ITA | 7.000 |
| 17 | CRO | 6.000 |
| 18 | DEN | 4,868 |
| 19 | BRAȚ | 4,699 |
| 20 | AUT | 4,030 |
| Sum | 1.131.534 | |
| Sursa: | ||
| Sursa: | ||
| : Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație & Agricultură | ||
Asia
Cireșe
Principalele livezi comerciale de cireșe din Asia de Vest sunt în Turcia (în principal în Anatolia), Iran, Uzbekistan, Liban (Valea Bekaa), Siria (Înălțimile Golan) și Israel (Înălțimile Golan, Gush Eztion și Galileea de Nord).
Europa
Principalele livezi comerciale de cireși din Europa se află în Italia și Spania și în alte regiuni mediteraneene și, într-o măsură mai mică, în statele baltice și în sudul Scandinaviei.
În Franța, începând cu anii 1920, primele cireșe ale sezonului vin întotdeauna în martie din regiunea Céret (Pyrénées-Orientales), unde producătorii locali trimit întotdeauna, ca o tradiție din 1932, prima ladă de cireșe președintelui Franței.
America de Nord
În Statele Unite, cele mai multe cireșe dulci sunt cultivate în statul Washington, California, Oregon, Wisconsin și Michigan. Printre cultivarele importante de cireșe dulci se numără ‘Bing’, ‘Brooks’, ‘Tulare’, ‘King’, ‘Sweetheart’ și ‘Rainier’. În plus, soiul „Lambert” este cultivat pe partea de est a lacului Flathead din nord-vestul statului Montana. Atât Oregon, cât și Michigan furnizează cireșe „Royal Ann” („Napoleon”; alternativ „Queen Anne”) de culoare deschisă pentru procesul de obținere a cireșelor maraschino. Cele mai multe cireșe amare (numite și amare) sunt cultivate în Michigan, urmat de Utah, New York și Washington. Printre cireșele amare se numără „Nanking” și „Evans”. Traverse City, Michigan, pretinde că este „Capitala mondială a cireșelor”, găzduind un Festival național al cireșelor și fabricând cea mai mare plăcintă cu cireșe din lume. Regiunea specifică din nordul statului Michigan cunoscută pentru producția de cireșe amare este denumită regiunea „Traverse Bay”.
Cireșele dulci native și non-native cresc bine în provinciile canadiene Ontario și Columbia Britanică, unde o sărbătoare anuală a cireșelor a fost celebrată timp de 66 de ani consecutivi (inclusiv în 2014) în orașul Osoyoos din Valea Okanagan. Pe lângă Okanagan, alte regiuni de cultivare a cireșelor din Columbia Britanică sunt Similkameen Valley și Kootenay Valley, cele trei regiuni producând împreună 5,5 milioane de kilograme anual, adică 60% din producția totală canadiană. Soiurile de cireșe dulci din Columbia Britanică includ Rainier, Van, Chelan, Lapin, Sweetheart, Skeena, Staccato, Christalina și Bing.
Australia
În Australia, cireșele sunt cultivate în toate statele, cu excepția Teritoriului de Nord. Principalele regiuni producătoare sunt situate în zonele temperate din New South Wales, Victoria, Australia de Sud și Tasmania. Australia de Vest are o producție limitată în părțile înalte din sud-vestul statului. Principalele zone de producție includ Young, Orange și Bathurst în New South Wales, Wandin, zonele văilor Goulburn și Murray din Victoria, regiunea Adelaide Hills din Australia de Sud, precum și văile Huon și Derwent din Tasmania.
Orașul Young din New South Wales este numit „Capitala cireșelor din Australia” și găzduiește Festivalul Național al Cireșelor.
Valoare nutritivă
Ca fructe crude, cireșele dulci oferă un conținut nutritiv redus la o porție de 100 g (tabel nutritiv). Fibrele alimentare și vitamina C sunt prezente în cel mai semnificativ conținut, în timp ce alte vitamine și minerale alimentare furnizează fiecare mai puțin de 10% din valoarea zilnică (DV) pe porție, respectiv.
În comparație cu cireșele dulci, cireșele amare crude au un conținut mai mare la 100 g de vitamina C (12% DV) și vitamina A (8% DV).
Alte informații
Lemnul unor specii de cireșe este deosebit de apreciat pentru fabricarea de mobilier fin.
Specii
Lista de mai jos conține multe specii de Prunus care poartă numele comun de cireșe, dar nu sunt neapărat membre ale subgenului Cerasus, sau care au fructe comestibile. Pentru o listă completă a speciilor, a se vedea Prunus. Unele denumiri comune enumerate aici au fost folosite din punct de vedere istoric pentru mai multe specii, de exemplu „cireș de stâncă” este folosit ca denumire comună alternativă atât pentru P. prostrata, cât și pentru P. mahaleb, iar „cireș sălbatic” este folosit pentru mai multe specii.
- Prunus apetala (Siebold & Zucc.) Franch. Sav. – cireș cu cuișoare
- Prunus avium (L.) L. – cireș dulce, cireș sălbatic, mazzard sau gean
- Prunus campanulata Maxim. – cireș de Taiwan, cireș de Formosan sau cireș cu flori de clopot
- Prunus canescens Bois. – cireș cu frunze cenușii
- Prunus cerasoides D. Don. – cireș sălbatic de Himalaya
- Prunus cistena Koehne – cireș de nisip cu frunze purpurii
- Prunus cornuta (Wall. ex Royle) Steud. – Cireșul păsărilor din Himalaya
- Prunus cuthbertii Small – Cireșul Cuthbert
- Prunus cyclamina Koehne – cireșul ciclamen sau cireșul chinezesc cu flori
- Prunus dawyckensis Sealy – cireșul Dawyck
- Prunus dielsiana C.K. Schneid. – cireș cu frunze în coadă
- Prunus eminens Beck – Template:Lang-de (cireș semisur)
- Prunus fruticosa Pall. – cireș pitic european, cireș pitic, cireș mongol sau cireș de stepă
- Prunus gondouinii (Poit. & Turpin) Rehder – duke cherry
- Prunus grayana Maxim. – cireșul păsărilor japoneze sau cireșul păsărilor lui Gray
- Prunus humilis Bunge – cireșul chinezesc cu prune sau cireșul arbustului umil
- Prunus ilicifolia (Nutt. ex Hook. & Arn.) Walp. – cireș cu frunze de hollyleaf, cireș veșnic verde, cireș cu frunze de holly sau islay
- Prunus jamasakura Siebold ex Koidz. – cireș de munte japonez sau cireș de deal japonez
- Prunus japonica Thunb. – cireș coreean
- Prunus laurocerasus L. – cireș de laur
- Prunus lyonii (Eastw.) Sarg. – Catalina Island cherry
- Prunus mahaleb L. – cireș de Saint Lucie, cireș de stâncă, cireș parfumat sau cireș mahaleb
- Prunus maximowiczii Rupr. – cireș Miyama sau cireș coreean
- Prunus myrtifolia (L.) Urb. – cireș din India de Vest
- Prunus nepaulensis (Ser.) Steud. – Cireșul păsărilor din Nepal
- Prunus nipponica Matsum. – Cireș Takane, cireș de vârf sau cireș alpin japonez
- Prunus occidentalis Sw. – cireș de vest
- Prunus pensylvanica L.f. – cireș de știucă, cireș de foc sau cireș roșu sălbatic
- Prunus pleuradenia Griseb. – cireș din Antile
- Prunus pseudocerasus Lindl. – cireș acru chinezesc sau cireș fals
- Prunus rufa Wall ex Hook.f. – cireș de Himalaya
- Prunus salicifolia Kunth. – capulin, cireș de Singapore sau cireș tropical
- Prunus serotina Ehrh. – cireș negru, cireș sălbatic
- Prunus serrulata Lindl. – cireș japonez, cireș de deal, cireș oriental sau cireș din Asia de Est
- Prunus speciosa (Koidz.) Ingram – cireș Oshima
- Prunus ssiori Schmidt- cireșul păsărilor din Hokkaido
- Prunus stipulacea Maxim.
- Prunus subhirtella Miq. – Cireșul Higan sau cireșul de primăvară
- Prunus tomentosa Thunb. – cireș Nanking, cireș Manchu, cireș pufos, cireș Shanghai, cireș Ando, cireș de munte, cireș pitic chinezesc, cireș chinezesc cu tufișuri
- Prunus verecunda (Koidz.) Koehne – cireș de munte coreean
- Prunus virginiana L. – chokecherry
- Prunus x yedoensis Matsum. – Cireș Yoshino sau cireș de Tokyo
Prunus caroliniana Aiton – cireș de laur de Carolina sau cireș de laur
Prunus cerasus L. – cireș acru
Prunus emarginata (Douglas ex Hook.) Walp. – cireș de Oregon sau cireș amar
Prunus incisa Thunb. – cireș Fuji
Prunus maackii Rupr. – cireș de Manciuria sau cireș de Amur
Prunus mume (Siebold & Zucc.) – prun chinezesc sau cais japonez
Prunus padus L. – cireș de pasăre sau cireș de pasăre european
Prunus prostrata Labill. – cireș de munte, cireș de stâncă, cireș răspândit sau cireș prostrat
Prunus pumila L. – cireș de nisip
Prunus sargentii Rehder – cireșul lui Sargent
Prunus serrula Franch. – cireș cu scoarță de hârtie, cireș cu scoarță de mesteacăn sau cireș tibetan
Prunus takesimensis Nakai – cireșul înflorit Takeshima
.