Chlamydia (C. trachomatis, C. pneumoniae, C. psittacci, C. pecorum)

• Ce este chlamydia?
• Statistici privind chlamydia
• Factori de risc pentru chlamydia
• Progresia chlamydiilor
• Simptomele chlamydiilor
• Examenul clinic al chlamydiilor
• Cum se diagnostichează chlamydia?
• Prognosticul chlamydia
• Tratamentul chlamydia
• Prevenirea chlamydia

Ce este chlamydia?

Chlamydia este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de o bacterie. Există trei specii principale de Chlamydia care provoacă infecții la om: Chlamydia trachomatis, Chlamydia pneumoniae (cunoscută și sub numele de Chlamydophila pneumoniae) și Chlamydia psittacci.
C. pneumoniae și C. psittacci cauzează infecții respiratorii.
C. trachomatis cauzează infecții care pot afecta ochii, zona urogenitală sau pot provoca pneumonie la copiii născuți de mame infectate, în funcție de modul în care se transmite infecția. Trahomul este o infecție urâtă a ochilor care formează mici granule de-a lungul conjunctivei (membrana subțire care acoperă suprafața ochiului și suprafața interioară a pleoapei). Aceasta poate duce la ulcerații, cicatrici și orbire. Infecția cu C. trachomatis este una dintre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală (ITS) în Statele Unite, Marea Britanie și Australia. C. trachomatis este adesea inclusă în categoria uretritelor non-gonococice. Un simptom al chlamydiilor este uretrita (inflamația uretrei, tubul care transportă urina din vezica urinară) care nu este cauzată de Neisseria gonorrhoea.

Statistici privind chlamydia

Organismele chlamydia au o distribuție mondială.
C. trachomatis este în prezent extrem de frecventă și cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală în Australia. În special, bărbații și femeile cu vârsta cuprinsă între 15 și 25 de ani sunt frecvent afectați. Este de obicei asimptomatică, astfel încât se transmite cu ușurință între partenerii sexuali. A existat o creștere constantă a incidenței C. trachomatis, cu o creștere de 76% între 1995 și 1999. Trahomul este frecvent la populația aborigenă din Australia, fiind un factor cauzal important pentru cicatrizarea corneei și orbire.
C. pneumoniae și C. psittacci sunt întâlnite în întreaga lume, fiind cauze frecvente de pneumonie atipică.

Bărbați

Chlamydia este în prezent cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală la bărbați. Bărbații tineri, activi sexual, sunt cei mai expuși riscului. 20% dintre bărbații cu gonoree vor avea și chlamydia. Bărbații suferă de o uretrite anterioară, dar aproximativ un sfert dintre bărbați vor avea simptome ușoare sau nu vor avea deloc. 40% din uretritele non-gonococice se datorează chlamydia.

Femeile

La femei, infecția apare de obicei în endocervix și este foarte frecventă, până la 5% dintre femei fiind afectate. Femeile sunt mult mai frecvent asimptomatice. Aproximativ 40% dintre femeile cu gonoree vor avea o infecție clamidiană coexistentă.

Copii

Deoarece C. trachomatis este transmisă pe cale sexuală, în mod normal nu apare la copii. Cu toate acestea, sugarii pot dobândi infecții în timp ce se află în uterul unei mame infectate. Bebelușii fac infecții ale ochilor, nasului, gâtului sau plămânilor. Conjunctivita neonatală provoacă umflături, secreții și eritem, iar dacă nu este tratată poate duce la pneumonie. Conjunctivita chlamydială apare la aproximativ 25% dintre sugarii care au o mamă infectată. Pneumonia infantilă se dezvoltă de obicei la câteva săptămâni după naștere și apare la 10-20% dintre sugarii expuși la microbii la naștere.

Factori de risc pentru chlamydia

C. trachomatis:

• Pentru infecția genito-urinară, actul sexual neprotejat este principala cauză a infecției cu chlamydia. Deși pacienții cu orice infecție cu transmitere sexuală (ITS) prezintă un risc crescut de coinfecție cu o altă ITS, coinfecția de chlamydia și gonoree este cea mai frecventă. Sexul neprotejat (fără prezervativ) cu un nou partener (în decurs de 3 luni) sau relațiile sexuale cu mai mulți parteneri crește riscul de infecție cu chlamydia. Sexul oral sau anal poate provoca faringită și, respectiv, proctită.
• C. trachomatis poate fi transmis prin canalul de naștere al unei mame infectate, iar nou-născuții expuși la chlamydia la naștere pot dezvolta conjunctivită 5-13 zile mai târziu.
• Infecția oculară (trahom sau conjunctivita de includere a adultului) se transmite prin intermediul mâinilor, picăturilor, hainelor și muștelor contaminate.

C. pneumoniae:

• Infecția respiratorie cu C. pneumoniae se transmite de la o persoană la alta prin aerosoli infecțioși.

C. psittacci

• C. psittacci este purtată de multe specii de păsări (în special papagali) și poate fi transmisă la persoanele care intră în contact cu păsările infectate.

Progresia de chlamydia

• C. trachomatis poate provoca uretrita (inflamație a uretrei) la bărbați. La femei provoacă cervicită (inflamație a colului uterin – deschiderea uterului), uretrite sau salpingită (inflamație a trompelor uterine care transportă ovulele de la ovare). Artrita reactivă este un sindrom sistemic care afectează ochii, articulațiile și uretra și este frecvent precedată de o infecție genitală cu chlamydia.
• LGV este un tip de infecție genitală în care există o leziune genitală, urmată de inflamarea și umflarea ganglionilor limfatici din regiunea inghinală și semne sistemice, cu ulcerații cronice posibil ca sechele.
• Trahomul poate duce la o inflamație progresivă a conjunctivei de pe pleoapă, cu cicatrizarea pleoapei și inturnarea genelor – ceea ce poate duce la abraziuni ale corneei și, eventual, la orbire.
• Pneumonia infantilă și conjunctivita neonatală apar în mod normal la 1 până la 3 săptămâni după naștere și sunt de obicei necomplicate.
• C. psittacci și C. pneumoniae sunt de obicei necomplicate. Cu toate acestea, C. psittacci poate provoca o pneumonie severă cu afectarea mai multor sisteme de organe în cazuri epidemice.

Cum se diagnostichează chlamydia?

• Testul de laborator poate evidenția semne generale de infecție cu chlamydia – număr crescut de globule albe, CRP (un marker nespecific al inflamației) ridicat.
• CXR poate evidenția un tablou de pneumonie atipică în C. pneumoniae și C. psittacci.

Prognosticul chlamydiilor

Tratamentul precoce cu antibiotice este extrem de reușit și poate preveni apariția complicațiilor pe termen lung.
Dacă aceste infecții nu sunt tratate, ele pot duce la boli grave și pot fi transmise partenerilor sexuali. Infecția genitală netratată la bărbați poate duce la prostatită, epididimită și infertilitate. La femei, infecția se poate răspândi la uter (pântece) și la trompele uterine, ducând la o afecțiune cunoscută sub numele de boală inflamatorie pelvină (PID). Aceasta provoacă dureri abdominale, scurgeri vaginale, dureri la actul sexual și poate duce la infertilitate și sarcini anormale.
Trahomul ocular poate duce la orbire din cauza cicatrizării cronice a corneei.

Tratamentul clamidiei

Tratamentul clamidiei genitale cu un tratament cu antibiotice, după ce se iau probe pentru testele de laborator. Regimurile pentru infecția necomplicată includ 100 mg de doxiciclină la 12 ore, timp de 7 zile, sau 1 g de azitromicină orală în doză unică.
Este important să spuneți tuturor celor cu care ați avut relații sexuale că aveți o infecție cu chlamydia, astfel încât să poată fi tratați pentru a preveni complicațiile neplăcute. Acest lucru este deosebit de important deoarece chlamydia poate fi asimptomatică. Toți partenerii sexuali trebuie să fie verificați. Pacienților li se garantează confidențialitatea. În plus, nu trebuie să aveți relații sexuale până când nu se termină tratamentul complet cu antibiotice pentru tratarea chlamydiilor. De asemenea, se recomandă evitarea alcoolului în timpul tratamentului pentru chlamydia, deoarece acesta poate inhiba acțiunea antibioticelor, iar alcoolul poate duce la activitate sexuală.
Infecțiile cu chlamydia la nou-născuți trebuie tratate cu eritromicină timp de 10-14 zile.
Pentru infecțiile respiratorii cu C. pneumoniae și C. psittacci – tetraciclină sau eritromicină timp de 10 până la 14 zile. Retratamentul pentru Chlamydia este adesea necesar, iar păsările infectate cu C. psittacci trebuie, de asemenea, tratate cu clorhidrat de clortetraciclină.

Mai multe informații

Pentru mai multe informații despre diferitele tipuri de infecții cu transmitere sexuală, prevenirea ITS, tratamentele și efectele asupra fertilității, vezi Infecții cu transmitere sexuală (ITS).

Prevenirea clamidiei

Prevenirea infecțiilor cu chlamydia include:

• Utilizați întotdeauna prezervative: Acestea sunt cea mai bună metodă contraceptivă pentru a preveni transmiterea bolilor cu transmitere sexuală, cum ar fi chlamydia;
• Aveți relații de lungă durată în care ambii parteneri nu sunt infectați și niciuna dintre persoane nu are alți parteneri;
• Limitați-vă partenerii sexuali: Cu cât aveți mai puține persoane cu care faceți sex, cu atât este mai mică probabilitatea de a vă infecta cu microorganismul patogen Chlamydia;
• Să vorbiți cu partenerii dumneavoastră despre bolile cu transmitere sexuală;
• Obțineți un tratament precoce pentru chlamydia dacă suspectați că prezentați simptome de chlamydia.

1. Cotran, Kumar, Collins. Robbins, Bazele patologice ale bolilor. Ed. a 6-a. W.B. Saunders Company, 1999.
2. Grosskurth, Mayaud, Mosha, Todd, Senkoro, Newell, Gabone, Changalucha, West, Hayes, Mabey. ‘Asymptomatic gonorrhoea and chlamydial infection in rural Tanzanian men’ British Medical Journal, 1996, vol. 312, pp. 277-280.
3. Kumar P, Clark M. Clinical Medicine. Ed. a 4-a. W.B. Saunders Company, 2002. pg 120-122
4. Longmore, Wilkinson, Rajagopalan. Manualul Oxford de medicină clinică. A șasea ediție. Oxford University Press, 2004.
5. Murray PR. Rosenthal KS., Kobayashi GS, Pfaller MA. Microbiologie medicală, Ed. a 3-a. Mosby 1999.
6. Legitimări terapeutice: Antibiotice Versiunea 12. Therapeutic Guidelines Limited, 2003.

.