Cele patru roluri ale activismului social

Următorul fragment din Doing Democracy: The MAP Model for Organizing Social Movements introduce cele patru roluri cruciale necesare pentru succesul mișcării sociale.

Activiștii trebuie să devină conștienți de rolurile pe care ei și organizațiile lor le joacă în cadrul mișcării sociale mai largi. Există patru roluri diferite pe care activiștii și mișcările sociale trebuie să le joace pentru a crea cu succes schimbarea socială: cetățeanul, rebelul, agentul schimbării și reformatorul. Fiecare rol are scopuri, stiluri, aptitudini și nevoi diferite și poate fi jucat în mod eficient sau ineficient.

Activiștii mișcărilor sociale trebuie în primul rând să fie văzuți de public ca cetățeni responsabili. Ei trebuie să câștige respectul și, în cele din urmă, acceptarea majorității cetățenilor obișnuiți pentru ca mișcările lor să aibă succes. În consecință, activiștii cetățeni eficienți trebuie să spună „Da!” acelor principii, valori și simboluri fundamentale ale unei societăți bune care sunt acceptate și de publicul larg. În același timp, activiștii trebuie să fie rebeli care spun un „Nu!” tare și protestează împotriva condițiilor sociale și a politicilor și practicilor instituționale care încalcă valorile și principiile fundamentale ale societății. Activiștii trebuie să fie agenți ai schimbării care se străduiesc să educe, să organizeze și să implice publicul larg pentru a se opune în mod activ politicilor actuale și a căuta soluții pozitive și constructive. În cele din urmă, activiștii trebuie să fie, de asemenea, reformatori care colaborează cu structurile politice și judiciare oficiale pentru a încorpora soluții în noile legi și în politicile și practicile instituțiilor publice și private ale societății. Apoi, ei trebuie să lucreze pentru a le face să fie acceptate ca înțelepciune convențională a societății obișnuite.

Atât activiștii individuali, cât și organizațiile de mișcare trebuie să înțeleagă că mișcările sociale necesită toate cele patru roluri și că participanții și organizațiile lor pot alege care dintre ele să le joace în funcție de propria alcătuire și de nevoile mișcării. Mai mult, ei trebuie să facă distincția între modalitățile eficiente și cele ineficiente de a juca aceste roluri. Înțelegerea necesității unei mișcări sociale de a avea toate cele patru roluri jucate în mod eficient poate ajuta la reducerea antagonismului și la promovarea cooperării între diferite grupuri de activiști și organizații.

Descrierile următoare ale celor patru roluri includ modalități eficiente și ineficiente de a le juca. O examinare mai amănunțită a celor patru roluri poate fi găsită în capitolul complet „Cele patru roluri ale activismului social” din Doing Democracy: Modelul MAP pentru organizarea mișcărilor sociale: The MAP Model for Organizing Social Movements.

Contenit

CETĂȚEAN

Eficient

  • Promovează valorile, principiile, simbolurile naționale pozitive, de exemplu democrația, libertatea, justiția, nonviolență
  • Cetățean normal
  • Încadrată în centrul societății
  • Promovează o societate activă, bazată pe cetățean, în care cetățenii acționează cu dezinteres pentru a asigura binele comun
  • Cetățeanul activ este sursa puterii politice legitime
  • Actuează pe baza conceptului de „bază confirmatorie”
  • Exemple: King și Mandela

Ineficient

  • Cetățeanul naiv: Crede în „politicile oficiale” și nu-și dă seama că deținătorii puterii și instituțiile servesc interesele speciale ale elitelor în detrimentul majorității și al binelui comun

OR

  • Super-patriot: Acordă supunere automată deținătorilor puterii și țării

REFORMATOR

Eficient

  • Parlamentar: Folosește sistemul și instituțiile oficiale ale curentului principal, de exemplu instanțele, legislativul, primăria, corporațiile pentru a obține adoptarea obiectivelor, valorilor, alternativelor mișcării în legile oficiale, politicile și înțelepciunea convențională
  • Utilizează o varietate de mijloace: lobby, procese, referendumuri, mitinguri, candidați etc
  • Organizațiile profesionale de opoziție (POO) sunt agențiile cheie ale mișcării
  • Succesul câinilor de pază pentru a asigura aplicarea legii, a extinde succesul și a proteja împotriva reacțiilor de respingere.
  • POO-urile hrănesc și sprijină baza

Ineficace

  • Modelul dominator/patriarhal al structurii organizaționale și al conducerii
  • Menținerea organizațională mai presus de nevoile mișcării
  • Stilul dominator subminează democrația mișcării și lipsește de putere baza
  • „Politica realistă”: Promovează reforme minore mai degrabă decât schimbări sociale
  • Cooptarea: Personalul POO se identifică mai mult cu deținătorii puterii oficiale decât cu bazele mișcării

REBEL

Efectiv

  • Protest: Spune NU! încălcărilor valorilor pozitive, larg răspândite
  • Acțiune directă și atitudine non-violentă; demonstrații, mitinguri și marșuri, inclusiv nesupunere civilă
  • Țintă: Deținătorii puterii și instituțiile lor, de ex. guvernul, corporațiile
  • Pune problema și politicile în lumina reflectoarelor publice și pe agenda societății
  • Acțiunile au strategie și tactică
  • Putere, emoționant, curajos, riscant, în centrul atenției publice
  • Putere relativă, nu absolut, adevărul

Ineficient

  • Anti-autoritarism anti-autoritarism
  • Anti-american, anti-autoritate, anti-structuri și reguli de organizare
  • Se autoidentifică ca militant radical, o voce singuratică la marginea societății
  • Cu orice mijloace necesare: tactici disruptive și violență asupra proprietății și oamenilor
  • Tactici fără o strategie realistă
  • Isolat de masa-bază de bază
  • Comportament victimal: Supărat, dogmatic, agresiv, neputincios
  • Totalism ideologic: Deține adevărul absolut și superioritatea morală, politică
  • Strident, arogant, egocentric; nevoile proprii înaintea nevoilor mișcării
  • Ironia rebelului negativ: Rebelul negativ este similar cu agentul provocator

AGENTUL SCHIMBĂRII

Eficient

  • Organizează puterea populară și cetățenia angajată, creând o democrație participativă pentru binele comun
  • Educă și implică majoritatea cetățenilor și întreaga societate cu privire la problemă
  • Implică organizațiile de bază preexistente de masă, rețelele, coalițiile și activiștii cu privire la problemă
  • Promovează strategii și tactici pentru desfășurarea unei mișcări sociale pe termen lung.
  • Creează și susține activismul și organizațiile de bază pe termen lung
  • Pune problema pe agenda politică a societății
  • Controlează noile strategii ale deținătorilor de putere
  • Promovează alternative
  • Promovează schimbarea de paradigmă

Ineficace

  • Prea utopic: Promovează viziuni de alternative perfecționiste izolate de acțiunea politică și socială practică
  • Promovează doar o reformă minoră
  • Conducerea mișcării și organizațiile bazate pe patriarhat și control mai degrabă decât pe democrație participativă
  • Viziune tunelară: susține o singură problemă
  • Ignoră problemele și nevoile personale ale activiștilor
  • Nu are legătură cu schimbările sociale și politice sociale și cu schimbarea de paradigmă

Pentru mai multe detalii citiți Doing Democracy: The MAP Model for Organizing Social Movements. De asemenea, pe Commons: un rezumat al celor 8 etape MAP ale mișcărilor sociale și Surviving the Ups and Downs of Social Movements (MAP Stage 6).

Subiecte:

  • Consolidarea coalițiilor
  • Teorii ale schimbării

Colecție:

Tags:

  • Activism
  • Alianțe_alegeri_Coaliții_Parteneriate
  • Mișcări_Campanii

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.