„Inelul de Foc” este un șir de vulcani subacvatici și situri seismice în jurul marginilor Oceanului Pacific.
Pentru a vizualiza acest videoclip, vă rugăm să activați JavaScript și să luați în considerare actualizarea la un browser web care acceptă video HTML5
Acestă erupție vulcanică subacvatică la gura de aerisire Brimstone de pe NW Rota-1, observată în 2006, a fost prima erupție observată vreodată în acțiune. Video prin amabilitatea Expediției Submarine Ring of Fire 2006, NOAA/PMEL. Download (mp4, 12.4 MB)
Cei mai mulți dintre vulcanii activi de pe Pământ sunt localizați subacvatic, de-a lungul binecunoscutului „Inel de Foc” din Oceanul Pacific. Alcătuit din peste 450 de vulcani, Inelul de Foc se întinde pe aproape 40.250 de kilometri (25.000 de mile), având forma unei potcoave (spre deosebire de un inel propriu-zis) de la vârful sudic al Americii de Sud, de-a lungul coastei de vest a Americii de Nord, peste strâmtoarea Bering, în jos prin Japonia și până în Noua Zeelandă.
Inelul de Foc este rezultatul tectonicii plăcilor. O mare parte din activitatea vulcanică are loc de-a lungul zonelor de subducție, care sunt limite de plăci convergente unde două plăci tectonice se întâlnesc. Placa mai grea este împinsă (sau subduită) sub cealaltă placă. Când se întâmplă acest lucru, topirea plăcilor produce magma care se ridică prin placa suprapusă, erupând la suprafață sub forma unui vulcan.
Zonele de subducție sunt, de asemenea, locul unde se află cele mai adânci șanțuri oceanice ale Pământului și unde se produc cutremurele de mare adâncime. Șanțurile se formează deoarece, pe măsură ce o placă se subduce sub alta, aceasta este îndoită în jos. Cutremurele se produc atunci când cele două plăci se zgârie una împotriva celeilalte și când placa subductoare se îndoaie.
.