Ce este disfuncția erectilă și cum se produce o erecție normală?
Disfuncția erectilă (DE) este definită ca fiind incapacitatea persistentă de a obține sau de a menține o erecție peniană suficientă pentru o performanță sexuală satisfăcătoare. Are loc o defecțiune în fiziologia normală care permite penisului să se umple cu sânge, să devină ferm și erect, iar apoi să devină flasc după ejaculare sau pentru că stimularea sexuală a încetat. Impotența este un termen care nu mai este folosit pentru a descrie incapacitatea de a menține o erecție.
Disfuncția erectilă poate cauza stres și probleme de relaționare și poate fi semnul unei afecțiuni medicale subiacente. Deși multor bărbați li se pare inconfortabil sau ciudat să discute despre disfuncția erectilă cu profesionistul lor de îngrijire a sănătății, disfuncția erectilă persistentă ar trebui să declanșeze o vizită la medic.
Pentru ca o erecție normală să aibă loc, arterele penisului trebuie să fie capabile să livreze sânge, nivelurile hormonale trebuie să fie optimizate și trebuie să existe o stare psihologică adecvată. Dacă oricare dintre aceste sisteme nu funcționează corect, este posibil ca erecția să nu aibă loc.
Există două zone spongioase în interiorul penisului, numite corpuri cavernoase, care sunt capabile să se umfle de sânge. Cu o stimulare sexuală adecvată, fie fizică, fie emoțională, hormonii declanșează eliberarea de protoxid de azot la terminațiile nervoase din penis pentru a dilata vasele de sânge și a permite pomparea sângelui arterial în aceste țesuturi spongioase, determinând penisul să devină erect. Cu o stimulare sexuală continuă, mușchii de la baza penisului încep să se contracte, împiedicând sângele să intre sau să iasă din penis și mărind fermitatea acestuia. Odată ce fie are loc ejacularea, fie încetează stimularea, mușchii se relaxează, permițând sângelui să părăsească penisul.
Ce cauzează disfuncția erectilă?
Până când poate avea loc o erecție, numeroase sisteme de organe din corp trebuie să funcționeze corect. În cazul în care unul sau toate sistemele eșuează, se poate ajunge la disfuncție erectilă. Aceste sisteme includ creierul, eliberarea de hormoni, mușchii, nervii, arterele, venele și răspunsul emoțional.
Ipotalamusul și glandele hipofizare din creier trebuie să funcționeze pentru a stimula testiculele să producă testosteronul necesar pentru libido (libidoul sau dorința sexuală). Leziunile, accidentele vasculare cerebrale sau o tumoare pot afecta funcția creierului. Hipogonadismul (hipo=mai puțin + gonadă=testicul), traumatismele sau intervențiile chirurgicale pot duce la incapacitatea testiculelor de a produce testosteron.
Alimentarea nervoasă a penisului trebuie să fie intactă. Nervii pot fi afectați de traume sau intervenții chirurgicale, în special după operația de prostată. Diabetul slab controlat poate duce la neuropatie periferică și la insuficiența nervilor care susțin erecția. Scleroza multiplă este asociată cu disfuncția erectilă.
Alimentarea sanguină adecvată trebuie să ajungă la penis. Alimentarea cu sânge poate fi afectată de traume sau intervenții chirurgicale. Mai frecvent, alimentarea cu sânge este restricționată din cauza bolii vasculare periferice sau a întăririi arterelor, același scenariu care poate duce la atac de cord și accident vascular cerebral. Pacienții cu disfuncție erectilă au o probabilitate mare de a avea și o boală coronariană. Factorii de risc includ tensiunea arterială ridicată, colesterolul ridicat, fumatul și diabetul.
Mușchii și țesuturile penisului trebuie să fie capabile să accepte aportul crescut de sânge necesar pentru a produce o erecție. Leziunile cauzate de traume sau intervenții chirurgicale pot fi cauza care stă la baza unui penis flasc.
Este necesară o stare emoțională și psihologică adecvată pentru a obține o erecție. Problemele mentale și emoționale care ar putea duce la disfuncție erectilă includ depresia, tulburările mentale, stresul și anxietatea de performanță. Efectele secundare ale inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (antidepresive SSRI) precum fluoxetina (Prozac), sertralina (Zoloft), paroxetina (Paxil), citalopramul (Celexa) și escitalopramul (Lexapro) pot fi, de asemenea, un factor în disfuncția erectilă.
.