Care a fost cauza epidemiei de Ebola din Africa de Vest?

Problema: Aprilie 2017

Sursa/Dezvăluiri

Publicat de:

Dezvăluiri: Gale raportează că cercetarea virusului Ebola în laboratorul Gale este susținută de NIH. Robinson conduce Côte d’Ivoire și programele de advocacy la Health Alliance International.

ADD TOPIC TO EMAIL ALERTS

Primiți un e-mail atunci când sunt postate noi articole pe

Vă rugăm să furnizați adresa dvs. de e-mail pentru a primi un e-mail atunci când sunt postate noi articole pe .

Abonare

ADĂUGAT LA ALERTELE EMAIL

Ați adăugat cu succes la alerte. Veți primi un e-mail atunci când va fi publicat conținut nou.
Click aici pentru a gestiona alertele prin e-mail

Ați adăugat cu succes la alertele dumneavoastră. Veți primi un e-mail atunci când este publicat conținut nou.
Click aici pentru a gestiona alertele prin e-mail
Înapoi la Healio

Nu am putut procesa cererea dumneavoastră. Vă rugăm să încercați din nou mai târziu. Dacă veți continua să aveți această problemă, vă rugăm să contactați [email protected].
Înapoi la Healio

Controlul virusului Ebola necesită vaccinuri și terapii antivirale.

Virusul Ebola a fost recunoscut pentru prima dată ca agent patogen uman în 1976, când au apărut focare de febră hemoragică în zone din Sudan și Zair între august și noiembrie ale acelui an. Aceste izbucniri au fost atribuite virusului Ebola, un nou agent filovirus. Mai mult de 40 de ani mai târziu, știm că virusul Ebola persistă în rezervoarele de animale neumane din sălbăticia Africii și, probabil, din alte părți și că contactul accidental al omului cu aceste specii rezervor poate facilita zoonoza, care este transmiterea unui agent infecțios, în acest caz virus Ebola, de la animale neumane la om. Odată prezent într-o populație umană, virusul Ebola este extrem de transmisibil prin contact de la persoană la persoană și se poate răspândi rapid într-o populație care nu are imunitate preexistentă la acest virus. Deoarece virusul Ebola poate declanșa un răspuns inflamator masiv, iar proteinele sale virale mediază procesele de evitare a imunității, infecția poate avea ca rezultat o mare letalitate.

Michael Gale Jr.

Printre familia filovirusurilor, focarele de virus Ebola sunt deosebit de letale. Rata de mortalitate/cazuri a pandemiei de Ebola din Africa de Vest din 2014 a fost mai mare de 67% numai în Guineea. Inițierea și răspândirea pandemiei a fost un rezultat direct al 1) transmiterii zoonotice la om, 2) răspândirii directe de la om la om și 3) lipsei unui tratament antiviral sau a unui vaccin disponibil pentru a proteja populația la risc de virusul Ebola și de bolile asociate. Deși măsurile eșuate de reglementare a invadării de către om a zonelor sălbatice pe fondul unei populații în creștere, concomitent cu lipsa unei infrastructuri eficiente de sănătate publică, stau cu siguranță la baza epidemiei din 2014, lipsa pur și simplu a unor vaccinuri aprobate sau a unor terapii antivirale pentru combaterea infecției cu virusul Ebola poate fi considerată responsabilă pentru incapacitatea de a opri răspândirea virusului Ebola în Africa de Vest, ceea ce nu a făcut decât să faciliteze pandemia. Dezvoltarea unor vaccinuri și antivirale eficiente împotriva virusului Ebola și aplicarea lor la populațiile și persoanele la risc și infectate este primordială pentru prevenirea viitoarelor epidemii și pentru controlul răspândirii pandemice a acestui virus mortal.

Michael Gale Jr., PhD, este profesor de imunologie la Facultatea de Medicină a Universității din Washington și director al Centrului UW pentru imunitate înnăscută și boli imune. Dezvăluire: Gale raportează că cercetările privind virusul Ebola din laboratorul Gale sunt susținute de NIH.

Sistemele de sănătate slăbite au alimentat epidemia de Ebola.

Pe măsură ce numărul de decese în urma recentei epidemii de Ebola a crescut, răspunsurile obișnuite la întrebarea cum de a ajuns atât de mare atât de repede – sărăcie, proastă guvernare, practici culturale, boli endemice în Guineea, Liberia și Sierra Leone – au făcut loc unei chestionări mai profunde a cauzelor structurale ale răspunsului deficitar al sănătății publice. Politicile internaționale de creditare, inclusiv și mai ales cele folosite de Fondul Monetar Internațional (FMI), ar trebui să poarte o mare parte din vină.

Julia Robinson

FMI este activ în regiune de la începutul anilor 1960 și continuă să exercite o influență enormă asupra modului în care guvernele își pot dicta propriile politici de sănătate. Prin intermediul unor mecanisme cunoscute sub numele de condiționalități, FMI impune reduceri (cum ar fi plafoanele salariale pentru lucrătorii din domeniul sănătății, precum și dezvoltarea infrastructurii critice) la aceleași sisteme publice care ar fi putut răspunde la criza Ebola înainte ca aceasta să se extindă în toată țara. Atunci când țările sacrifică alocările bugetare pentru a îndeplini prescripțiile de politică macroeconomică, conform decretului FMI, acestea rămân fără bani pentru finanțarea infrastructurii de bază. Unitățile sanitare sunt lăsate în paragină, uneori fără acces la apă sau electricitate, și complet nepregătite pentru urgențe complexe. Puțini lucrători din domeniul sănătății sunt instruiți în controlul bolilor infecțioase, iar cei care primesc instruire nu dispun de echipamente și materiale de protecție din cauza sistemelor de aprovizionare nefuncționale.

Există un cor din ce în ce mai mare care solicită o reformă a politicilor FMI, iar răspunsul lent la Ebola a pus în lumină cât de slăbite au devenit sistemele de sănătate după decenii de restricții în numele reformei economice. Este nevoie de o reformă serioasă a FMI, inclusiv eliminarea condiționalităților și anularea datoriei, pentru a echipa mai bine țările să răspundă la următoarea pandemie.

Julia Robinson, MPH, este instructor clinic de sănătate globală la Școala de Sănătate Publică a Universității din Washington. Dezvăluiri: Robinson conduce programele din Coasta de Fildeș și de advocacy la Health Alliance International.

Click aici pentru a citi integral Cover Story.

One Health Resource Center

.