Zona „sursă” (LCS) a LCA este definită ca fiind întinderea LCA proximal de la originea osială aortică până la distal, până la originea primei perforante septale (Spl) a arterei descendente anterioare stângi (LAD) și la originea primei ramuri marginale obtuze (OM1) a arterei circumflexe (Cx). Această LCS este împărțită în 3 segmente: (A) Segmentul cel mai proximal care se extinde de la ostiumul aortic până la primii 5 mm ai arterei principale stângi (LM). (B) De la capătul segmentului A până la bifurcația arterei LM. (C) De la bifurcație la LAD proximală până la originea Spl combinată cu Cx proximală până la originea OM1. Boala semnificativă este definită ca fiind o stenoză de 50% sau mai mult a segmentelor A sau B sau stenoze combinate de 70% sau mai mult atât în LAD cât și în Cx în segmentul C. Din martie 1985 până în decembrie 1987, din 758 de intervenții coronariene consecutive (CABG) (731 CABG izolate), 179 de pacienți au fost identificați ca având boala LCS. Nouăzeci și șapte (54,19%) de pacienți au avut cel puțin un infarct miocardic (IM) înainte. Douăzeci și opt (15,64%) de pacienți au fost supuși unor operații urgente sau de urgență. Angiograma LV nu a fost efectuată la 10, iar fracția de ejecție a fost mai mică de 40% la alți 24 de pacienți. Grupa de vârstă a variat între 40 și 74 de ani, inclusiv 31 de septuagenari. S-a încercat liza preoperatorie la 7 și PTCA la 4 pacienți. CAAC cu două vase a fost prezentă la 26 (14,53%) pacienți, iar CAAC cu 3 vase la 153 (85,47%) pacienți. CAD distală asociată a fost observată în sistemul LAD la 134 (74,86%), în sistemul Cx la 104 (58,1%) și în sistemul RCA la 153 (85,47%) de pacienți.(ABSTRACT TRUNCTAT LA 250 DE CUVINTE)