Argument

Definiția argumentului

Original, un argument în literatură era un scurt rezumat în proză al poemului sau al secțiunii din poem care urma să urmeze. Exemple de argumente puteau fi găsite în multe opere renascentiste ca modalități de a orienta cititorul în text și de a-l face să știe la ce să se aștepte. Argumentele renascentiste erau, în general, un produs al autorului, deși unii editori și tipografi adăugau argumente la o operă literară. Mai recent, definiția argumentului a crescut și a fost folosită pentru a descrie unele rânduri de deschidere ale romanelor care prezintă tema principală a operei. Vom vedea mai jos două exemple ale fiecăruia dintre aceste tipuri de argumente.

Cuvântul argument provine din cuvântul latin argumentum, care însemna „dovadă, temei, suport, dovadă; un argument logic”. Astfel, ideea de argument nu avea la origine conotațiile negative de ceartă și disensiune pe care le are acum; într-adevăr, era doar o modalitate de a prezenta dovezi. Astfel, înțelegerea literară a argumentului este mai aproape de sensul său original decât în utilizarea contemporană.

Exemple comune de argumente

Cel mai evident analog al argumentului literar este rezumatul din scrierile academice. La fel ca și în cazul argumentului, un rezumat explică pe scurt ceea ce se va dezvolta în paginile următoare și prezintă o formă scurtă a ipotezei și a concluziilor. Iată câteva exemple de rezumate academice care joacă același rol ca și argumentul în literatură:

Acest program a fost conceput pentru a aborda problemele predominante ale părinților adolescenți și ale sărăciei. Ideea a fost de a introduce și de a consolida importanța obținerii unei educații postliceale pentru mamele adolescente aflate în primul sau ultimul an de liceu. Programul s-a desfășurat timp de opt săptămâni în vara anului 2003. Participantele s-au întâlnit o dată pe săptămână pentru a participa la activități de consolidare a grupului, pentru a obține informații despre ceea ce este necesar pentru a termina școala și pentru a primi informații despre serviciile disponibile pentru a le ajuta pe parcurs. Tinerele femei au avut, de asemenea, ocazia de a vizita campusurile UW și MATC. Participantele au plecat de la program cu un sentiment de speranță că sunt capabile să își urmeze visele în ciuda situațiilor lor dificile.

-„Fostering H.O.P.E.: Helping Overcome Poverty through Education for Teen Moms” de Angela Cunningham și Sherrill Sellers

Scopul acestui studiu este de a identifica relațiile dintre caracteristicile fizice și genetice ale oaselor la șoareci. Caracteristicile fizice includ dimensiunea, densitatea și forța necesară pentru a rupe osul, în timp ce cele genetice sunt genele loci markerilor asociați cu genele care afectează aceste calități. Acest studiu utilizează tulpini de șoareci cu variație genetică redusă. Cele două tulpini de șoareci care sunt cele mai extreme din punct de vedere fenotipic, adică cele cu cele mai puternice și cele mai slabe oase, sunt încrucișate. Generația F2 din această încrucișare este apoi analizată. Rezultatele acestei analize pot fi folosite pentru a afla ce genotipuri se corelează cu proprietăți osoase specifice, cum ar fi dimensiunea, densitatea și sarcina de rupere. Rezultatul anticipat al acestui laborator este identificarea genotipurilor care afectează rezistența oaselor la șoareci. Descoperirile pot fi utile în tratarea afecțiunilor medicale care sunt legate de rezistența osoasă.

-„Genetica rezistenței osoase la șoareci” de Jonathan Vu și Robert Blank

Semnificație argumentării în literatură

Argumentația în epoca Renașterii era importantă pentru ca cititorii să se poată referi rapid la ce tip de literatură urmau să citească. În acest fel, argumentul avea un rol foarte asemănător cu cel al copiei de pe coperta cărților din zilele noastre, unde putem citi un rezumat rapid al cadrului, al personajelor și al principalelor probleme din carte. Principala diferență, însă, este că supracoperta cărții nu dezvăluie finalul sau principalele răsturnări de situație ale romanului, în timp ce argumentul renascentist rezuma, într-adevăr, fiecare întâmplare din intrigă. În timpul Renașterii nu exista nicio modalitate de a avea acest tip de referință în afară de consultarea argumentului. În epoca contemporană, argumentul de la începutul unui roman servește ca un fel de cadru pentru a înțelege restul textului. Astfel, el colorează punctul de vedere al cititorului în modul dorit de autor și dă tonul narațiunii.

Exemple de argumente în literatură

Exemplul nr. 1

Îngerul Mihail continuă de la potop să relateze ceea ce va urma; apoi, la pomenirea lui Avraam, ajunge treptat să explice cine va fi acea sămânță a femeii care a fost promisă lui Adam și Evei în cădere; întruparea, moartea, învierea și înălțarea sa; starea Bisericii până la a doua sa venire. Adam, foarte mulțumit și reconfortat de aceste relații și promisiuni, coboară dealul împreună cu Mihail; o trezește pe Eva, care în tot acest timp dormise, dar cu vise blânde, compuse pentru liniștea minții și supunere. Mihail în ambele mâini îi conduce afară din Paradis, sabia de foc fluturând în urma lor, iar heruvimii luându-și posturile pentru a păzi locul.

(Argument înainte de „Cartea a XII-a” din Paradisul pierdut de John Milton)

John Milton a inclus exemple de argumente înainte de fiecare dintre cele douăsprezece cărți ale capodoperei sale Paradisul pierdut. Argumentul de mai sus vine înaintea ultimei cărți și explică exact ceea ce va urma în încheierea poemului epic. Publicat în 1667, Paradisul pierdut a apărut la sfârșitul perioadei renascentiste și, prin urmare, cititorii lui John Milton s-ar fi așteptat mai mult sau mai puțin să găsească argumente în opera sa.

Exemplul nr. 2

Fără contrarii nu există progresie. Atracția și respingerea, rațiunea și energia, iubirea și ura, sunt necesare existenței umane.
Din aceste contrarii izvorăsc ceea ce religioșii numesc Binele și Răul. Binele este pasivul care se supune Rațiunii. Răul este activul care izvorăște din Energie.
Binele este Cerul. Răul este Iadul.

(Căsătoria Raiului și Iadului de William Blake)

Publicată în 1790, Căsătoria Raiului și Iadului a lui William Blake a apărut la câteva decenii după sfârșitul Renașterii. Cu toate acestea, el include încă un exemplu de argument în text. Interesant, cartea este scrisă în proză, în timp ce cea mai mare parte a argumentului este scrisă în versuri; de obicei, opusul este valabil pentru un argument. Cu toate acestea, este un argument prin faptul că Blake stabilește în mod clar principiile principale pe care le va aborda în restul textului.

Exemplu #3

Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.

(Anna Karenina de Leo Tolstoi)

Rândul de început al romanului Anna Karenina al lui Leo Tolstoi, prezentat mai sus, este unul dintre cele mai cunoscute din întreaga literatură. Și, într-adevăr, este un exemplu contemporan de argument. Această chestiune a familiei și a fericirii, sau a lipsei ei, va fi prezentă și va juca un rol cheie în restul narațiunii.

Exemplu #4

În anii mei mai tineri și mai vulnerabili, tatăl meu mi-a dat un sfat pe care de atunci îl tot întorc în minte.
„Ori de câte ori simți nevoia să critici pe cineva”, mi-a spus el, „amintește-ți doar că toți oamenii din această lume nu au avut avantajele pe care le-ai avut tu.”

(Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald)

Extrasul de mai sus sunt primele rânduri din romanul Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald. Este un exemplu de argument mai subtil, în sensul că ideea principală este rostită de un personaj atât de minor, încât acesta nici măcar nu apare în nicio scenă din prezent. Cu toate acestea, ideea de avantaj și de cei care îl au și cei care nu îl au este una dintre cele mai centrale teme ale romanului.

Test Your Knowledge of Argument

1. Care dintre următoarele afirmații este cea mai bună definiție a argumentului ca termen literar?
A. O dispută aprigă între două personaje.
B. O neînțelegere care nu poate fi rezolvată.
C. O scurtă afirmație sau o replică de deschidere care oferă un scurt rezumat al textului care urmează sau dă tonul.

Considerați următorul argument literar. Credeți că este un exemplu de argument renascentist sau contemporan?

Adam întreabă despre mișcările cerești, primește un răspuns îndoielnic și este îndemnat să caute mai degrabă lucruri mai demne de cunoaștere. Adam consimte și, dorind în continuare să-l rețină pe Rafael, îi relatează ceea ce și-a amintit de la propria sa creație: plasarea sa în Paradis, discuția sa cu Dumnezeu despre singurătate și societatea potrivită, prima sa întâlnire și nunta cu Eva; discursul său cu îngerul de acolo, care, după admonestări repetate, pleacă.

A. Renaștere
B. Contemporană
C. Nici una, nici alta

3. Cu ce se aseamănă un argument literar?
A. Un rezumat academic
B. Copia copertei unui roman contemporan
C. Amândouă

.