Efectele poziției corpului, în decubit dorsal și în decubit lateral drept și stâng, asupra gazelor din sângele arterial au fost evaluate la 7 pacienți spitalizați și 31 de pacienți ambulatoriali cu boli pulmonare. Gazele sanguine arteriale au fost analizate la 15 minute după ce a fost adoptată o nouă poziție, subiecții respirând aerul din cameră sau diferite fracții de oxigen inspirat (FIO2) până la FIO2 = 1,0. Studii similare au fost efectuate la 6 voluntari normali, grupul de control.
Diferențe semnificative în valorile tensiunii arteriale de oxigen (PaO2) între poziții au fost găsite pentru pacienți, dar nu și pentru subiecții de control. Atunci când gazele din sângele arterial la un anumit pacient au fost evaluate în raport cu distribuția radiografică a bolii, a devenit clar că, atunci când boala era predominant sau exclusiv limitată la un plămân sau la un hemitorace, culcarea pe plămânul opus „sănătos” a dus la valori mai mari ale PaO2 (medie: 85 mm Hg) decât culcarea pe plămânul „bolnav” (medie: 77 mm Hg). Cu boala distribuită în mod egal (din punct de vedere radiografic) în ambii câmpuri pulmonare, valorile PaO2 au fost mai mari întinse pe partea dreaptă (medie: 84 mm Hg) decât pe partea stângă (medie: 79 mm Hg). Este posibil ca această diferență să se fi datorat comprimării cardiace a plămânului stâng sau volumului mai mic al plămânului stâng. La 6 pacienți la care nu existau dovezi radiografice ale bolii, valorile PaO2 nu au fost diferite pe partea dreaptă (medie: 93 mm Hg) și pe partea stângă (medie: 94 mm Hg).
Pentru că amploarea diferențelor valorilor PaO2 între diferitele poziții de decubit pentru un anumit pacient a fost de obicei considerabilă (medie: 9,7 mm Hg; interval: 0 până la 67 mm Hg), aplicațiile clinice ale datelor pot fi utile din punct de vedere terapeutic.
.