Povestea cuvântului „romance” începe în momentul în care secolul al V-lea se apropie de sfârșit, iar Imperiul Roman odată cu el. Principalii actori ai poveștii sunt locuitorii din Galia, o regiune care cuprinde Franța de astăzi și părți din Belgia, vestul Germaniei și nordul Italiei – o regiune cu o insulă britanică mai puțin decât limitele vestice ale Imperiului Roman. Galii vorbesc o limbă derivată din latină pe care noi o numim astăzi galoromână, dar pe care galii înșiși o numesc Romanus, de la cuvântul latin care înseamnă „Roma” sau „roman.”
În Evul Mediu, „romans” sau „romanz” era folosit pentru a se referi nu numai la limba vernaculară, ci și la operele compuse în ea. Aceste opere erau adesea narațiuni care relatau aventurile unor cavaleri.
Până la sfârșitul secolului, galii au fost copleșiți de franci și de alte popoare germanice, iar Imperiul Roman a căzut pentru a inaugura Evul Mediu. Cu toate acestea, influența limbii latine rămâne foarte vie. Un adverb latin Romanice, un derivat al lui Romanus, apare cu sensul de „în limba vernaculară”, făcând aluzie la limbile care s-au dezvoltat din galo-română, și anume franceza veche și occitana veche. Ceea ce se vorbește Romanice, sau „în limba vernaculară”, nu este în mod hotărât latină, care era ceea ce se vorbea în biserică și în majoritatea scrierilor formale.
În franceza veche, latinescul Romanice este adaptat ca romans sau romanz. Noul cuvânt este un substantiv și se referă nu numai la franceza veche în sine, ci și la operele compuse în această limbă. Ne aflăm în Evul Mediu, iar romanele/romanzurile compuse sunt adesea narațiuni scrise în versuri și care relatează – ce altceva… – afecțiunile și aventurile unor cavaleri galanți și onorabili. Romans/romanz capătă un sens care se referă în mod specific la tratările metrice ale iubirii și vremurilor cavalerești, iar soarta cuvântului romantism din engleza modernă este pecetluită: asocierea sa strânsă cu poveștile de dragoste îl unește pentru totdeauna cu poveștile de dragoste, atât cele adevărate, cât și cele doar visate.
Romance este, desigur, asociat și cu limbile străine. Această utilizare a fost pecetluită ceva mai devreme, pe vremea când substantivul se referea la franceza veche; termenul de limbă romanică se referă acum la o serie de limbi care s-au dezvoltat din latină, inclusiv franceza, italiana și spaniola.
.