Janet Rickus aduce un aspect extrem de contemporan unui gen venerabil.
De John A. Parks
În mâinile lui Janet Rickus, naturile statice devin elegante, contemporane și electrice. Multe dintre obiectele și recuzita cu care lucrează ea – fructe, legume și ceramică – sunt de secole elemente de bază ale genului. Dar Rickus găsește moduri noi și surprinzătoare de a poza și aranja elementele tradiționale. Ea adaugă, de asemenea, curiozități, un imprimeu modern de țesătură sau o piesă neobișnuită de ceramică care semnalează ceva distinct de actualitate. Acest sentiment este întărit de aspectul general al picturilor; există o claritate clară în care fiecare obiect este pe deplin realizat într-o lumină de zi cristalină și rece.
Obiecte ca metafore
Dincolo de eleganța compozițiilor lor, picturile lui Rickus poartă cu ele mai multe straturi de semnificație; ele au adesea o semnificație profundă pentru artistă. „Naturile statice au viață”, spune ea, „o legătură cu oamenii și natura pe care o iubesc. Pentru mine nu este vorba pur și simplu de a picta obiecte. Fructele și legumele, frumoase în sine și deseori cu forme evocatoare, îmi permit să aduc în tablouri observații de viață. Ceramica, nouă sau veche, cu funcțiile sale decorative sau utilitare, aduce propria sa istorie și o legătură cu viețile din spatele ei.”
Rickus își exprimă respectul pentru obiectele pe care le pictează într-un mod neobișnuit: pictează totul la dimensiunea sa reală. Dovleci, mere, ulcioare, boluri și țesături sunt toate atent măsurate și desenate unul câte unul. „Nu sunt foarte sigură cum a apărut acest lucru”, spune artista. „Dar simt că, pentru a reprezenta obiectele, trebuie să le arăt așa cum sunt ele cu adevărat. Dacă ar fi mai mici, nu ar fi cu adevărat ele.” Identificarea artistei cu subiectele sale înseamnă, de asemenea, că nu le mutilează niciodată în vreun fel. „Nu voi tăia niciodată o bucată de fruct sau nu voi felia ceva”, spune ea. „Pur și simplu nu pot face asta.”
Compoziții relaționale
Acest sentiment că obiectele dintr-o natură moartă joacă roluri aproape umane afectează modul în care Rickus își organizează compozițiile. În Almost (mai sus), de exemplu, doi pepeni nu prea se ating unul de celălalt, semnalând ceva asemănător cu o tensiune interpersonală. O altă dramă foarte umană este reeditată în Being Green (mai jos). O pasăre din ceramică verde este plasată printre un grup de fructe verzi naturale. „Cred că acest tablou este despre încercarea de a se integra”, spune artistul. „Este plin de umor, dar este, de asemenea, despre genul de lucruri pe care le fac oamenii.”
De fapt, Rickus spune că adesea își ia ideile de la semenii săi. „Felul în care pun lucrurile să se atingă, să se suprapună și să se aplece în picturile mele este ceva ce obțin din modul în care oamenii relaționează”, spune ea. „Nu știu ce altceva aș face și cred că acesta este modul în care privitorii se raportează la picturi. Chiar și atunci când nu stabilesc în mod intenționat o situație umană, oamenii care privesc tabloul au tendința de a aduce propriile drame în el.” Departe de a vedea natura moartă ca pe un joc steril și formal, Rickus înțelege genul ca pe ceva care reflectă profund asupra vieții ei și a celor din jurul ei.
Un proces măsurat
Geneza unui tablou de Rickus combină spațiul pentru invenție cu o metodologie extrem de disciplinată. Atelierul său se află la un etaj superior al unei case și este orientat spre nord. Acest loc îi oferă o lumină stabilă și rece pentru o mare parte a zilei. Ea nu folosește niciodată fotografia.
După ce a ales obiectele pentru un nou tablou, ea se apucă de lucru aranjându-le și rearanjându-le în combinație cu fețe de masă sau țesături. Pe măsură ce avansează, ea cântărește diferitele considerente ale designului abstract, ale coordonării culorilor și ale iconografiei. După ce este mulțumită de aranjament, întinde o pânză de dimensiunea potrivită. Având în vedere că pictează în mărime naturală, obiectele din aranjament și proporțiile compoziției determină în mare măsură dimensiunile pânzei. „Măsor compoziția reală pe masă, permițând o marjă egală pe fiecare parte și o rezervă în partea de sus și de jos”, spune artista.
Layers Upon Layers
Rickus își continuă pregătirea aplicând pe pânză opt straturi subțiri de gesso acrilic. Ea șlefuiește între majoritatea straturilor pentru a obține o suprafață netedă. Apoi, ea aplică un strat subțire de vopsea acrilică pentru a nuanța întreaga pânză. „Eu folosesc o spălare de umbră crudă, dar m-aș putea vedea cu ușurință folosind orice culoare neutră – negru, gri-albastru sau alte maro”, spune ea.
Rickus folosește apoi un pătrat T pentru a trasa o linie de creion pe pânză, indicând blatul de masă al instalației sale. Ea adaugă mici semne de creion pentru a arăta unde va începe și unde se va termina compoziția în stânga și în dreapta suprafeței sale. „Deoarece lucrez în mărime naturală, adesea măsor, cât de bine pot, obiectele pe care le voi picta pentru a obține o bună aproximare a relațiilor de mărime”, spune artista.
„Fac câteva semne de creion și pentru acestea. Apoi storc vopsele pe paleta mea, toate culorile de care cred că voi avea nevoie pentru obiectele din fața mea. Încep prin partea stângă, schițând primul obiect cu pensula mea și cu culoarea potrivită. Speranța mea este ca, atunci când ajung în cealaltă parte a tabloului, să nu mă îndepărtez prea mult de semnul meu din creion de pe marginea din dreapta.” Este demn de remarcat aici că Rickus nu construiește o pictură de bază monocromă; ea începe cu declarații directe ale culorii din fața ei.
Corecții și culori
După ce a schițat întreaga imagine, Rickus face apoi toate ajustările necesare pentru a stabiliza compoziția și a corecta desenul. Ea începe apoi procesul de stratificare pentru a aduce încet întregul tablou la finalizare.
Rickus lucrează cu pensule sintetice de dimensiuni modeste, construind vopseaua cu tușe mici în timp ce explorează variațiile subtile de culoare pe suprafețe. Ea nu folosește o pensulă în evantai sau orice alt instrument de amestecare. Mai târziu, în timpul procesului, ea adaugă la vopsea Winsor & Newton Liquin. Acest lucru creează o mai mare transluciditate și profunzime pe măsură ce ea glazură culoarea peste straturile mai solide de dedesubt.
„Fiecare obiect funcționează pe baza celuilalt”, spune ea, „și pe măsură ce un obiect se apropie de finalizare, următorul obiect trebuie să ajungă la nivelul de dezvoltare al celui anterior”. Una dintre problemele pe care Rickus trebuie să le rezolve în această etapă este alegerea culorii de fundal. „Aceasta este una dintre cele mai dificile părți ale picturii”, spune ea. „Fondurile sunt, de obicei, o nuanță de gri – cald, rece, maroniu sau albăstrui. Dar este întotdeauna dificil să obții culoarea sau tonul potrivit care să completeze fiecare obiect din tablou. Este adesea o chestiune de încercare și eroare.”
Reflecții
În timp ce pictează, Rickus se uită din când în când la lucrările sale într-o oglindă. Această strategie îi permite să vadă lucrarea cu un ochi nou. Adesea, acest lucru dezvăluie orice erori în desen sau puncte slabe în redare. Seara, ea duce tabloul în altă cameră pentru a-l putea privi într-o lumină diferită. Această mișcare nu numai că îi împrospătează viziunea, dar o ajută și să înțeleagă cum ar putea apărea tabloul într-un alt context.
În cele din urmă Rickus trebuie să decidă când să se oprească. „Nu pot spune cum știu când un tablou este terminat”, spune ea, „cu excepția faptului că este finalizat în mod uniform și nu mă deranjează nimic la el.”
După ce un tablou este terminat, o sarcină care durează între două și patru săptămâni, Rickus îl lasă să se usuce încă câteva săptămâni înainte de a aplica un amestec de lac mat și lucios pentru a uniformiza finisajul picturii și a adăuga o măsură de protecție.
A Stage for Creative Play
Picturile lui Rickus au un aspect consistent, ceva ce reiese din viziunea artistei, dar și din angajamentul ei față de o abordare uniformă. Toate tablourile sunt pictate în aceeași lumină, cu șevaletul la aceeași distanță față de obiecte. Unghiul de vizualizare, un nivel aflat chiar deasupra mesei, nu se schimbă niciodată, iar alegerea unei culori de fundal destul de neutre se regăsește în toate tablourile.
Avantajul limitării riguroase a acestor variabile este acela că artista își definește singură scena pe care va fi creativă. Mai degrabă decât să-i limiteze creativitatea, aceste constrângeri îi permit să se concentreze în timp ce explorează o gamă largă și fascinantă de idei.
The Games She Plays
În A Bird Painting (mai sus), de exemplu, Rickus încorporează mai multe imagini de păsări, stabilind o corespondență jucăușă între reprezentările tridimensionale și cele plate. O pasăre din ceramică verde ancorează compoziția. Dar păsările apar, de asemenea, în fiecare dintre obiecte: imprimate pe țesătură, pictate pe borcan, sculptate pe mânerul oalei și sculptate în relief pe perete. „A durat destul de mult timp pentru a aduna toate obiectele pentru pictură”, spune Rickus. „Am căutat în magazinele de antichități și în casele prietenilor căutând lucruri cu imagini de păsări”. A vizitat magazine de țesături, dar nu a putut găsi un imprimeu de păsări potrivit. „În cele din urmă am găsit imprimeul pe un șorț făcut în casă într-un magazin local de artizanat”, își amintește ea. „Am demontat șorțul și l-am transformat în fața de masă pentru tablou”. Ea a găsit oala în același magazin de artizanat și a cumpărat porumbelul din ceramică verde de pe eBay.
În Above and Below (Deasupra și dedesubt) ea joacă un alt fel de joc, în care un grup mare de obiecte, inclusiv un ulcior cu un desen floral pictat în culori, se află deasupra unei selecții de țesături ale căror culori le reflectă pe cele ale obiectelor. Este aproape ca și cum secțiunea inferioară a tabloului este un fel de abstractizare a obiectelor de deasupra.
Un joc mai literal este la lucru în At Rest (mai jos), unde un dovleac mare se odihnește oarecum absurd pe o pernă în mărime naturală, ca un copil care doarme. „În fiecare an, toamna, mă duc la standul fermierului și întotdeauna găsesc ceva care este frumos și minunat”, spune Rickus.
„Anul acesta am văzut acest dovleac imens – și chiar era imens. Era lungă, dar și foarte grasă. Era ceva la ea care m-a atras în felul în care ar putea fi un copil gras: pur și simplu îți vine să-l îmbrățișezi, dar te simți, de asemenea, un pic rău pentru că este atât de gras. Dar arată atât de ușor de îmbrățișat! Mi-a mers inima la el. L-am adus acasă. Și apoi m-am gândit: „Este atât de special încât trebuie să-l pun pe o pernă”.” Tabloul finit are o senzație liniștită de bizar, un suprarealism ușor umoristic.
Semnificații ascunse
Un joc aproape privat este în desfășurare în The Gift (partea de sus a paginii), unde un grup de obiecte este ușor înconjurat de o panglică cu o fundă. „Am un grup de oameni care mi-au fost cei mai buni prieteni încă din adolescență”, spune Rickus. „Și am decis că vreau să fac un tablou despre noi, dar a trebuit să lucrez în limitele constrângerilor mele. Le-am spus tuturor să aleagă o legumă sau un fruct”.
Rickus spune că la început nu a putut găsi obiectul potrivit pentru propria reprezentare, ceva care să fie semnificativ, dar care să și ancoreze compoziția. „În cele din urmă am ajuns la acest ulcior, unul pe care bunica mea i l-a dat mamei mele”, spune ea. „Totul este foarte personal. Am pus panglica în jurul tuturor lucrurilor pentru a lega totul, ca într-o relație de prietenie. Presupun că un privitor nu ar ști niciodată această interpretare, dar, sper, energia și sentimentul încă mai fac ceva.”
Rickus intenționează să continue să lucreze în acest fel în viitorul apropiat. „Continui să vin cu idei”, spune ea, remarcând că este fericită să lucreze în limitele setului ei de limite. Ea observă că munca ei a devenit mai ascuțită și mai pricepută odată cu trecerea anilor, o caracteristică de care este în mod clar mândră. Un control mai mare va aduce, fără îndoială, jocuri și strategii și mai subtile, precum și noi profunzimi de sentimente. Artista așteaptă cu nerăbdare acest lucru.
Materiale
- SUPRAFAȚĂ: rață de bumbac neimprimată cu textură medie, pe rafturi de mare rezistență și amorsată cu Utrecht Professional Acrylic Gesso
- OILURI: Old Holland, Holbein și Winsor & Newton
- MEDIU: Winsor & Newton Liquin, diluant de vopsea inodor
- LAC: Liquitex Soluvar Varnish, mat și lucios, într-un amestec de 1-1
- PERII: Loew- Cornell nr. 1 de nailon alb, colorant plat; Utrecht nr. 8 de nailon alb rotund; Princeton nr. 2, 4, 6 și 8 nailon filberts
- ALTE: Tavă de măcelar 11×15 por- celain emailată pentru o paletă, șevalet cu manivelă, băț de mahl, pătrat T
- Worlds of Whimsy: Playfully Nostalgic Pastel Still Lifes
- Still Life Composition Made Modern
- Free E-Book: Tehnici de pictură a naturilor statice & Inspirație
Despre artist
În timpul ultimilor doi ani ai lui Janet Rickus la Central Connecticut State University (New Britain), unde urma să absolve cu o diplomă de licență în educație în afaceri, a urmat câteva cursuri de artă fără intenția de a urma o carieră în acest domeniu. După facultate, a continuat să urmeze ocazional cursuri de artă și a început să expună pe scară largă și să primească distincții. Galeria Henoch (New York City), Clark Gallery (Lincoln, Mass.) și Quidley & Company (Boston și Nantucket, Mass.) îi reprezintă lucrările. Vedeți mai multe dintre picturile ei la artsy.net/artist/janet-rickus. Fotografie de Dorothy Rickus.
John A. Parks este atât artist, cât și scriitor. Cea mai recentă carte a sa este Universal Principles of Art: 100 Key Concepts for Understanding, Analyzing and Practicing Art. Vizitați site-ul său la johnaparks.com.
Ar putea să vă placă și:
.