O dificultate de învățare este o afecțiune care poate face ca o persoană să întâmpine probleme într-un context tradițional de învățare în clasă. Aceasta poate interfera cu dezvoltarea abilităților de alfabetizare și matematică/materiale și poate afecta, de asemenea, memoria, capacitatea de concentrare și abilitățile de organizare. Un copil sau un adult cu o dificultate de învățare poate avea nevoie de timp suplimentar pentru a finaliza temele la școală și poate beneficia adesea de instruire strategică și de adaptări în clasă, cum ar fi materiale livrate în fonturi speciale sau posibilitatea de a utiliza un computer pentru a lua notițe.
Nu există două persoane cu dificultăți de învățare exact la fel și multe afecțiuni, cum ar fi dislexia, tulburarea de deficit de atenție, tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție, discalculia și disgrafia, există pe un spectru larg. Există, de asemenea, dispraxia, o dificultate legată de abilitățile motorii care poate afecta capacitatea elevului de a scrie de mână și poate avea un impact asupra abilităților de planificare. Nu este neobișnuit ca dificultățile de învățare și dificultățile legate de abilitățile motorii să fie prezente împreună. De exemplu, dislexia și dispraxia, sau ADD/ADHD și dispraxia pot apărea împreună.
Dificultățile de învățare sunt uneori denumite dizabilități de învățare. Puteți întâlni, de asemenea, termenii diferențe de învățare sau diferențe specifice de învățare. Diferențele dintre aceste etichete pot părea subtile, dar pot avea implicații asupra modului în care o persoană cu dificultăți de învățare se vede pe sine. Cuvântul dizabilitate implică faptul că o persoană este mai puțin capabilă decât semenii săi. De asemenea, poate sugera că se află într-o stare permanentă de dezavantaj și îi poate face să își piardă capacitatea de acțiune.
Pe de altă parte, o diferență de învățare are o abordare opusă, subliniind faptul că o persoană învață pur și simplu într-un mod diferit de ceilalți. Ei nu sunt handicapați, ci doar că creierul lor funcționează diferit. Termenul de dificultate de învățare se situează undeva la mijloc, descriind provocările suplimentare cu care o persoană s-ar putea confrunta într-un mediu școlar tipic, dar sugerând, de asemenea, că aceste provocări sunt dificultăți care pot fi depășite.
1. Dislexia
Dislexia este una dintre cele mai frecvente dificultăți de învățare – cunoscută și sub numele de dificultăți de învățare, în SUA. Există diferite tipuri de dislexie, dar cel mai comun tip este dislexia fonologică, care afectează modul în care oamenii descompun cuvintele în părțile lor componente.
Aceasta are consecințe asupra decodificării în citire și poate cauza, de asemenea, dificultăți de ortografie și scriere. Deoarece cititul și scrisul sunt esențiale pentru majoritatea programelor școlare, copiii cu dislexie nediagnosticată pot rămâne rapid în urma colegilor lor, deoarece întâmpină probleme cu luarea de notițe, cititul, temele pentru acasă, temele scrise și evaluările.
Dislexia nu este asociată cu o inteligență scăzută, dar dificultățile de limbaj îi pot face pe copii să creadă că sunt mai puțin inteligenți decât colegii lor și pot duce la o încredere scăzută și la o imagine de sine slabă.
Câteva semne comune ale dislexiei includ probleme de citire cu voce tare, ortografie inconsecventă – pot fi capabili să silabisească un cuvânt într-o zi și nu în ziua următoare – pierderea locului pe o pagină, o înțelegere slabă a fonicii, inversarea literelor, scrierea întreruptă din cauza problemelor cu ortografia și un vocabular care este mai limitat în domeniu. Aflați despre semnele dislexiei, strategii pentru elevii cu dislexie, Sunt dislexic? și Cum să ajutați adulții cu dislexie în aceste postări.
2. Dificultăți de atenție
Disfuncția de deficit de atenție (ADD) și tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD) obișnuiau să fie grupate sub termenul generic de ADD. Cu toate acestea, în ultimii ani, ADHD este cea care a devenit eticheta generală pentru dificultățile de atenție, atât cu cât și fără hiperactivitate. ADHD cu hiperactivitate se caracterizează adesea prin dificultăți în menținerea concentrării pe perioade îndelungate.
Copiii cu ADHD pot avea un control slab al impulsurilor, pot fi agitați și pot produce lucrări scrise dezordonate. Aceștia sunt adesea mai ușor de remarcat într-o sală de clasă decât un elev care are TDA fără hiperactivitate, deoarece în cazul celui din urmă un elev poate să nu atragă atenția asupra sa.
De fapt, un elev cu TDA poate părea că este atent și, astfel, dificultatea de învățare poate trece neobservată până când rezultă în teme incomplete și performanțe slabe la teste. În anumite cazuri, unui copil i se poate spune chiar că nu se străduiește suficient de mult.
Comprehensiunea lecturii, menținerea sarcinilor, respectarea indicațiilor, finalizarea proiectelor extinse și organizarea pot fi toate problematice. Aflați mai multe în postările noastre despre ADD, Strategii pentru elevii cu ADHD, Probleme de citire ADHD și ADD vs. ADHD la școală.
3. Disgrafie
Copiii care se luptă cu disgrafia se descurcă greu cu scrisul și pot produce texte care sunt ilizibile. Scrisul poate fi laborios, necesitând mult timp pentru a fi finalizat și provocând frustrare și stres. Aspectele de orientare spațială și de planificare a scrisului pot fi deosebit de dificile pentru persoanele cu disgrafie. Aceasta include planificarea spațiilor albe dintre litere și cuvinte, scrierea în linie dreaptă și/sau producerea de rânduri de text care sunt spațiate vertical.
Staționarea pe margini, utilizarea punctuației și alegerea între majuscule și minuscule poate fi, de asemenea, dificilă. Formarea literelor în sine ar putea fi problematică, iar dactilografierea pe calculator este adesea o adaptare recomandată la școală.
Copiii cu disgrafie sunt adesea dornici să evite scrisul de mână, în special în fața colegilor lor. Ei se pot simți stânjeniți atunci când scriu pe tablă, produc mai puțin text decât este necesar pentru temele scrise și, în general, pot avea performanțe slabe la evaluările care necesită răspunsuri scrise. Aflați mai multe despre semnele disgrafiei sau citiți articolul nostru despre diferențele dintre dislexie și disgrafie.
4. Discalculia
Spre deosebire de dislexie și disgrafie, care sunt ambele dificultăți de învățare bazate pe limbaj, discalculia are de-a face cu procesarea numerelor. Copiii cu discalculie pot avea probleme în efectuarea aritmeticii simple. Este posibil ca ei să nu știe cum să abordeze o problemă de matematică/matematică. Uneori, aspectul spațial al echilibrării ecuațiilor este dificil, precum și gruparea numerelor și efectuarea ordinii corecte a operațiilor.
Chiar și număratul poate fi o luptă și este adesea recomandat ca indivizilor cu discalculie să li se permită să folosească un calculator pentru a le sprijini învățarea.
Când dislexia și discalculia sunt prezente împreună, citirea problemelor de cuvinte devine mai dificilă, iar inversările de numere pot fi frecvente. Acest lucru poate introduce erori în lucrare și poate determina un elev să obțină un răspuns greșit. Disgrafia și discalculia împreună înseamnă că pentru un copil este adesea deosebit de dificil de realizat prezentarea lucrărilor de matematică/materie în formă lungă.
Scrierea simbolurilor matematice/materiale poate fi aproape imposibilă, la fel ca și anumite aspecte ale matematicii/materiilor orientate spre spațiu sau grafice. În cele din urmă, în cazul dispraxiei și al discalculiei, realizarea pașilor în ordinea corectă poate fi o problemă. Aflați mai multe în postarea noastră despre dificultățile de matematică/materie în clasă.
5. Dispraxia
Deși nu este întotdeauna grupată sub antetul dificultăților de învățare/învățare, dispraxia este o dificultate a abilităților motorii care poate avea impact și asupra succesului academic. Acest lucru se datorează faptului că afectează planificarea și coordonarea mușchilor, inclusiv a celor ai mâinii.
Deoarece prinderea stiloului sau a creionului în producerea limbajului scris este dureroasă, scrisul poate conține mai multe greșeli de ortografie și mai puțin text ca rezultat. În cazurile de dispraxie verbală/ apraxie a vorbirii, mușchii feței, gurii și gâtului sunt afectați, limitând producția limbajului vorbit.
Persoanele cu dispraxie pot, de asemenea, să meargă cu un mers ciudat, să aibă probleme în folosirea pensulei la ora de artă, să întâmpine dificultăți în cântatul la un instrument muzical și/sau în efectuarea de mișcări coordonate în sport. Ei pot fi neîndemânatici și ar putea, de asemenea, să se lupte cu organizarea și cu sarcini care implică planificare. Aflați mai multe în articolele noastre Ajutarea elevilor care au dispraxie, și Dispraxia la adulți.
În plus, unii elevi pot prezenta probleme de procesare. Procesarea lentă poate însemna că un copil are nevoie de mai mult timp pentru a termina temele școlare și sunt necesare expuneri suplimentare pentru a aduce informațiile în memoria de lucru.
Turbarea limbajului expresiv și receptiv și apraxia vorbirii sunt, de asemenea, dificultăți bazate pe limbaj care cauzează probleme de înțelegere și de producție a limbajului vorbit. Aflați mai multe în Ce este viteza de procesare, Tulburarea de limbaj expresiv-receptiv, Dispraxia vs. Apraxia vorbirii
Depistarea și testarea dificultăților/ dizabilităților
Când se suspectează o dificultate de învățare, de obicei se recomandă ca o persoană să fie supusă unui screening. Acest lucru se face cu ajutorul unui instrument de evaluare scurt și, uneori, online, care poate indica dacă se recomandă sau nu mai multe teste. Dacă se suspectează dislexie, disgrafie, ADHD sau discalculie, se pot efectua teste complete de către un psiholog educațional sau, în unele cazuri, de către un logoped.
Motivul este că nu există două persoane cu dificultăți de învățare care să se lupte cu același set de simptome sau cu aceeași severitate a simptomelor și, prin urmare, este important să se înțeleagă unde se află punctele forte și zonele cu probleme pentru a oferi cea mai bună strategie de formare și acomodare. Aflați mai multe în această postare: Cum se fac testele pentru dislexie
Acomodări și tehnologie
Se recomandă adesea ca persoanelor care se luptă cu dificultăți specifice de învățare și abilități motorii să li se permită să folosească un computer pentru a finaliza lucrările școlare. Un motiv pentru aceasta este faptul că dactilografierea se ocupă de multe dintre aspectele de prezentare ale scrisului, de la formarea literelor la spațiere și curățenie.
Pentru persoanele care se luptă cu dificultăți bazate pe limbaj, învățarea dactilografierii tactile ajută, de asemenea, la codificarea unui cuvânt ca o serie de mișcări musculare ale degetelor, ceea ce sprijină abilitățile de ortografie. În plus, scrierea pe un dispozitiv deschide accesul la autocompletare, text predictiv și verificatoare de ortografie. Este, de asemenea, mai ușor și mai puțin dureros pentru elevii cu disgrafie și dispraxie să tasteze față de a scrie de mână.
Touch-type Read and Spell
Cu toate acestea, este posibil ca învățarea dactilografierii să nu fie la fel de ușoară pentru elevii cu dificultăți de învățare precum este pentru colegii lor. Programele de dactilografiere care pun accentul pe viteză în detrimentul acurateței îi presează pe elevi să performeze în lecții cronometrate. De asemenea, este posibil ca acestea să nu ofere afișaje accesibile, ceea ce poate duce la mai multă frustrare și la scăderea încrederii.
TTRS a fost dezvoltat pentru a ajuta persoanele cu dificultăți de învățare să stăpânească dactilografierea, astfel încât să poată accesa tehnologia și să evite scrisul de mână la locul de muncă sau la școală. În același timp, a fost conceput pentru a ajuta la consolidarea abilităților de alfabetizare. Programul adoptă o abordare bazată pe Orton-Gillingham, prietenoasă cu dislexia, care este multisenzorială.
Aflați mai multe
Studenții aud cuvintele, le văd pe ecran și le tastează, ceea ce ajută la consolidarea învățării în memorie. Lecțiile sunt împărțite în module de dimensiuni mici, astfel încât pot fi repetate de câte ori este necesar și fiecare elev poate învăța în ritmul său propriu. În plus, cuvintele prezentate urmează un program de fonică engleză, astfel încât elevii își îmbunătățesc abilitățile de decodare, citire la prima vedere și ortografie pe măsură ce progresează.
TTRS se bazează pe acuratețe, ceea ce înseamnă că elevii trebuie să corecteze greșelile pentru a trece mai departe. Este un program de învățare care construiește încrederea treptat, pe măsură ce elevii repetă modulele și își îmbunătățesc abilitățile.
Învățarea dactilografierii nu numai că facilitează accesul persoanelor cu dificultăți de învățare la alte instrumente și programe online, dar construiește și încrederea și stima de sine!
Dacă v-a plăcut această postare, citiți aceste articole despre dezvoltarea abilităților de ortografie, încurajarea elevilor cu dificultăți de învățare și ce îi motivează pe elevi să învețe.