Salvador Dali – cel mai faimos suprarealist și una dintre cele mai influente figuri artistice ale secolului XX, a devenit celebru datorită naturii sale excentrice, talentului unic și stilului său extrem de imaginativ de a picta.
În timp ce se forma din punct de vedere artistic în epoca modernității timpurii, când reprezentația era în mare parte abandonată în noile mișcări artistice precum expresionismul și cubismul, tânărul Dali a recunoscut forța puternică emanată de operele vechilor maeștri renascentiști și, după ce a experimentat cu expresii moderne, s-a alăturat mișcării suprarealiste în jurul anului 1929. Acest an a marcat o cotitură importantă în viața lui Salvador Dali, pentru că în acel moment a cunoscut-o pe Gala, cea care i-a fost mai târziu iubită, soție, muză, model și principala sursă de inspirație.
Câțiva istorici de artă susțin că epoca sa suprarealistă a început puțin mai devreme, cu picturile din 1927 și 1928, care descriau o serie de fixații sexuale subconștiente, în timp ce se îndepărtau de abordarea cubistă. Aceste tablouri au încorporat primele priviri ale peisajului dalinian, care se va dovedi a fi una dintre cele mai caracteristice trăsături ale formei sale singulare de suprarealism. Obsedat de șirul subliminal al gândurilor și de spontaneitatea inconștientului, Dali s-a implicat în această mișcare cu toată ființa sa, colaborând cu cel mai proeminent regizor al stilului, Luis Bunuel. Bunuel a regizat câteva filme emblematice, L’Age d’Or și Un Chien Andalou, care prezintă mișcări ciudate și scene ireale, asemănătoare cu pictura însuflețită a lui Dali.
Dali a fost alungat din cercul suprarealist oficial în 1934, din cauza dezacordurilor privind războiul, dar și-a expus lucrările predominant suprarealiste cu suprarealiști internaționali până în 1940. Ulterior, expresia sa a păstrat trăsăturile recognoscibile ale stilului, dar din punct de vedere tematic s-a orientat mai ales spre explorarea științei și a religiei.
Una dintre picturile emblematice ale lui Salvador Dali din această perioadă este Persistența memoriei, o reprezentare particulară a trecerii inevitabile a timpului. O anecdotă din spatele ei povestește că Dali a fost inspirat de o bucată de brânză pe care a găsit-o topită peste noapte, transformată din cauza orelor de stat afară. Pictura s-a dovedit a fi atât șocantă, cât și de succes, fiind considerată una dintre emblemele lui Salvador Dali. El a continuat să exploreze cele mai intime temeri și reprimări ale unui om printr-un stil extrem de contemplativ, dar totuși excepțional de estetizat.
Din moment ce era un desenator și colorist genial, Dali s-a inspirat mult din vechii maeștri, dar a transformat formele în moduri extravagante și inventive, compunând un stil de artă cu totul nou, modern și inovator. Picturile lui Salvador Dali se disting prin utilizarea imaginilor duble, a scenelor ironice, a iluziei optice, a peisajului oniric și a simbolismului profund.
De-a lungul vieții sale artistice, Dali nu s-a limitat în niciun caz la un singur mediu. A lucrat cu vopsea în ulei și acuarelă, a creat desene, sculpturi, filme și fotografii. Nici măcar o formă de performance nu i-a fost străină artistului, la fel ca și crearea de bijuterii, obiecte și alte lucrări de artă aplicată. Extrem de prolific și extraordinar de talentat, a lăsat o moștenire vastă pe care generațiile de artiști și pasionați de artă să o urmeze și să se bucure.
Iată 15 exemple de picturi suprarealiste ale lui Salvador Dali, ca o privire de ansamblu care atestă talentul, imaginația și măiestria sa fantastică.
- Fantasma lui Vermeer din Delft care poate fi folosită ca masă, 1934
- The great masturbator, 1929
- Girafa în flăcări, 1937
- Fața războiului, 1940
- Sleep, 1937
- Apariția chipului și a unei farfurii de fructe pe o plajă, 1938
- Persistența memoriei, 1931
- Trei sfincși de la Bikini, 1947
- Galateea sferelor, 1952
- Melting watch, 1954
- Soția mea, nud, contemplându-și propria carne devenind scări…, 1945
- Construcție moale cu fasole fiartă, 1936
- Nașterea dorințelor lichide, 1931-32
- Enigma dorinței mele sau Mama mea, mama mea, mama mea, mama mea, 1929
- Sin titlu – Design pentru pictura murală pentru Helena Rubinstein (panoul 1), 1942
- Young Virgin Auto-Sodomized by the Horns of Her Own Chastity, 1954
- Geopoliticus Child Watching the Birth of the New Man, 1943
Fantasma lui Vermeer din Delft care poate fi folosită ca masă, 1934
Acest tablou de mici dimensiuni are un titlu original destul de lung și este întruchiparea admirației lui Dali pentru marele maestru flamand din secolul al XVII-lea, Johannes Vermeer. Acesta redă subiectul autoportretului lui Vermeer din Arta picturii, prin lentilele ochiului suprarealist al lui Dali.
The great masturbator, 1929
Pictura descrie lupta interioară a sentimentelor generate de problema actului sexual, așa cum este percepută de artist. A apărut ca o amintire traumatică trezită din copilărie, când a văzut o carte deschisă în mod deliberat despre bolile venerice lăsată de tatăl său.
Girafa în flăcări, 1937
Acest tablou a fost finalizat înainte de exilul artistului în Statele Unite în 1940. Deși pretindea că este apolitic, acest tablou, precum și multe altele, prezintă emoții profunde și tulburătoare de anxietate și groază pe care Dali trebuie să le fi simțit în perioada tumultoasă dintre cele două războaie. Această lucrare în special este o reflectare a luptei sale interioare cu privire la Războiul Civil Spaniol, dar conține și referințe la metoda psihanalitică freudiană.
Fața războiului, 1940
Agonia războiului a fost o mare sursă de inspirație pentru Dali. El credea că picturile sale sunt premoniții ale războiului, iar această lucrare particulară a fost creată între Războiul Civil Spaniol și cel de-al Doilea Război Mondial.
Sleep, 1937
Comandată de patronul lui Dalis din acea vreme, Edward James, un milionar britanic, această pictură redă unele dintre subiectele suprarealiste comune – fenomenul somnului, subconștientul și libertatea lumii onirice.
Apariția chipului și a unei farfurii de fructe pe o plajă, 1938
Acest tablou fantastic este deosebit de interesant, deoarece exploatează imagini duble, oferind reprezentării în sine o semnificație stratificată. Metamorfozele, juxtapunerile surprinzătoare de obiecte și aparențele schimbătoare sunt câteva dintre caracteristicile picturilor suprarealiste ale lui Dali.
Persistența memoriei, 1931
Poate cea mai emblematică pictură suprarealistă a lui Salvador Dali dintre toate, aceasta întruchipează dualitatea dintre moliciune și duritate, simbolizând relativitatea spațiului și a timpului, sprijinindu-se în mare măsură pe Teoria relativității a lui Einstein în esență, deși Dali a revocat brânza Camembert care se topește la soare atunci când a vorbit despre această lucrare.
Trei sfincși de la Bikini, 1947
Evocările războiului sunt prezente în această reprezentare suprarealistă a atolului Bikini. Trei sfincși simbolici ocupă planuri diferite, fiecare reprezentându-se pe sine – un cap pentru umanitate, un copac pentru natură și o ciupercă de explozie nucleară pentru război și oroare. Pictura investighează relațiile dintre cele trei subiecte, din punctul de vedere foarte personal al lui Dali.
Galateea sferelor, 1952
Un portret al soției lui Dali, Gala, înfățișat printr-o serie de forme globulare, inspirat de știință, dar care seamănă cu un portret al unei Madone, o ridică pe Gala deasupra lumii tangibile într-o sferă superioară, eterică.
Melting watch, 1954
O altă redare a subiectului timpului, reprezentând moliciunea eterică a unui ceas de buzunar cu carcasă tipic dură.
Soția mea, nud, contemplându-și propria carne devenind scări…, 1945
Această minunată reprezentare a spatelui lui Gala este una dintre cele mai eclectice lucrări ale lui Dali, deoarece îmbină clasicul și suprarealistul, calmul și ciudățenia.
Construcție moale cu fasole fiartă, 1936
Titlul tabloului din paranteză este Premonition of Civil War (Premoniție a Războiului Civil), reprezentând ororile anticipate ale Războiului Civil Spaniol, deoarece a fost pictat cu șase luni înainte de conflict. Una dintre premonițiile lui Dali.
Nașterea dorințelor lichide, 1931-32
Unul dintre exemplele abordărilor sale paranoic-critice ale artei, înfățișând tatăl, poate mama amestecate cu o imagine grotescă, ireală a unui hermafrodit în mijloc. Plin de referințe și simbolism.
Enigma dorinței mele sau Mama mea, mama mea, mama mea, mama mea, 1929
Construit pe principii freudiene, acest tablou este un exemplu al relației lui Dali cu mama sa, al cărei corp uriaș, distorsionat, este devorator și puternic, conducând vastul deșert dalinian.
Sin titlu – Design pentru pictura murală pentru Helena Rubinstein (panoul 1), 1942
Desenul a fost realizat pentru a servi drept șablon pentru decorarea interioară a localului Helena Rubinstein. Inspirat din mitologia clasică, acesta este vădit suprarealist, făcând apel la lumea imaginației și a viselor.
Young Virgin Auto-Sodomized by the Horns of Her Own Chastity, 1954
Pictura unește figura feminină de mari dimensiuni și fundalul abstract, explorând în același timp problema sexualității reprimate prin titlu explicit și forme falice, care apar adesea în opera lui Dali.
Geopoliticus Child Watching the Birth of the New Man, 1943
Pictat în timpul șederii lui Dali în Statele Unite ale Americii în anii 1940, acest tablou evocă forma unui glob care pare să clocească un om nou simbolic, un om al lumii noi.